pieptăna
Vezi și : pieptănă |
Etimologie
Din latină pectināre.
Pronunție
- AFI: /pjep.təˈna/
Verb
Conjugarea verbului (se) pieptăna | |
Infinitiv | a (se) pieptăna |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) pieptăn, piaptăn |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) pieptene |
Participiu | pieptănat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (-și) descurca, a (-și) netezi, a (-si) aranja sau a (-și) curăța cu pieptenele părul sau barba.
- a (se) coafa.
- (v.tranz.) (pop.) a țesăla.
- (v.tranz.) a trece anumite fibre textile prin dinții unor piepteni (pentru a le curăța de impurități, a alege fibrele de calitate bună etc.).
- A pieptăna fuiorul.
- (fig.) (fam.) a bate zdravăn pe cineva.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) (fam.) a(-și) cizela stilul, vorbirea etc.
Sinonime
- 1: (-și) descurca, (-și) netezi, (-si) aranja, (-și) curăța
- 2: (se) coafa
- 3: țesăla
- 4: dărăci, peria, scărmăna
- 5: bate, lovi
- 6: cizela, stiliza
Cuvinte derivate
- pieptăn
- pieptănar
- pieptănare
- pieptănariță
- pieptănat
- pieptănărie
- pieptănătoare
- pieptănător
- pieptănătorie
- pieptănătură
- pieptănel
- pieptănuș, pieptănaș, pieptănuț
- pieptene, piepten
- pieptenel
Paronime
Expresii
- (glum.) A se pieptăna cu prosopul = a fi chel
Traduceri
a aranja cu pieptenele
|
|
Etimologie
Din pieptăna.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pieptăna.