moravuri

română

Etimologie

Din năravuri (refăcut după latină mos, moris).

Pronunție

• AFI: /mo'ra.vurʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului invariabil
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	invariabil	moravuri
Articulat	invariabil	moravurile
Genitiv-Dativ	invariabil	moravurilor
Vocativ	invariabil	moravurilor

1. totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduită morală, moralitate.

Cuvinte compuse

• bunele moravuri

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online