Variante de scriere Vezi și : Merita, merită, meritá, mérita

Etimologie

Din franceză mériter < latină meritare.

Pronunție

  • AFI: /me.riˈta/


Verb


Conjugarea verbului
merita
Infinitiv a merita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
merit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să merite
Participiu meritând
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale (bune sau rele); a avea dreptul să primească o răsplată (bună sau rea); a i se cuveni.
    Meriți o bătaie!
  2. a justifica, a îndreptăți prețuirea, interesul sau grija care i se acordă.
    Merităm laudele noastre.
    Această noutate merită confirmare.
  3. (spec.) (despre mărfuri, obiecte de schimb) a justifica prețul cerut; a face, a valora.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din merita.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru merita.

Referințe





(italiano)

Etimologie

Derivat din meritare.

Pronunție


Verb

merita

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru meritare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru meritare.