indice

română

Etimologie

Din italiană, franceză indice < latină index, indicis.

Pronunție

• AFI: /'in.di.ʧe/

Substantiv

Declinarea substantivului indice
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indice	indici
Articulat	indicele	indicii
Genitiv-Dativ	indicelui	indicilor
Vocativ	indice	indicilor

1. număr, literă sau simbol literal așezat la dreapta sau la stânga (mai sus sau mai jos) față de un număr sau de o literă, cărora le precizează valoarea sau înțelesul.
2. cifră din planul economic al statului, al unei întreprinderi sau al unei instituții care arată nivelul de producție cantitativ și calitativ ce trebuie realizat.
3. fapt, indicație care, sub forma unui număr, a unei formule sau a unei expresii, înfățișează aspectul unui fenomen, al unei acțiuni, al unei situații etc.
4. semn convențional cu care se notează un domeniu de cunoștințe sau o anumită problemă într-un sistem de clasificare după conținut a publicațiilor.

   Indice de clasificare zecimală.

5. ac mobil al unui aparat sau instrument care arată pe o scară gradată valoarea mărimii măsurate.

Cuvinte compuse

• indice de refracție
• indice antropometric

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului indice
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indice	indice
Articulat	indicele	indicele
Genitiv-Dativ	indicelui	indicelor
Vocativ	indice	indicelor

1. index.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online