Etimologie

Din turcă düşman < persană دشمن (došman).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
dușman
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dușman dușmani
Articulat dușmanul dușmanii
Genitiv-Dativ dușmanului dușmanilor
Vocativ ' '
  1. persoană care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva.
    E un dușman de temut.
  2. inamic (în război).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
dușman
Singular Plural
Masculin dușman dușmani
Feminin dușmană dușmane
Neutru dușman dușmane
  1. care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva.

Sinonime

Antonime


Traduceri

Referințe