cultură
Vezi și : cultura, culturá, cultùra, -cultura |
Etimologie
Din franceză culture < latină cultura.
Pronunție
- AFI: /kul'tu.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului cultură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cultură | culturi |
Articulat | cultura | culturile |
Genitiv-Dativ | culturii | culturilor |
Vocativ | cultură | culturilor |
- totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori.
- faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva.
- totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare plantelor agricole pentru a se realiza producții mari și constante; știința, priceperea de a lucra pământul, de a îngriji plantele.
- teren cultivat cu un anumit fel de plante.
- creștere, prăsire a unor animale.
- Cultura viermilor de mătase.
- creștere, în laborator, a bacteriilor; colonie de bacterii obținută pe această cale.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online