contur

română

Etimologie

Din franceză contour.

Pronunție

• AFI: /kon'tur/

Substantiv

Declinarea substantivului contur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contur	contururi
Articulat	conturul	contururile
Genitiv-Dativ	conturului	contururilor
Vocativ	conturule	contururilor

1. linie închisă care mărginește o parte dintr-o suprafață, (p.ext.) un corp, un obiect.
2. reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc.

Cuvinte derivate

• contura

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cornuț
• coturn
• cruton
• crunto

Referințe

• DEX '98 via DEX online