ceată

română

Etimologie

Din slavă (veche) četa („breaslă”).

DAR presupune că termenul slav a venit în contact cu un derivat român al latinul coetus, cu care a ajuns să se confunde.

Pronunție

• AFI: /ˈʧe̯a.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului ceată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceată	cete
Articulat	ceata	cetele
Genitiv-Dativ	cetei	cetelor
Vocativ	ceată	cetelor

1. grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei în vederea unui scop comun.
2. (urmat de determinări) grămadă de animale (de același fel).
3. (în evul mediu, în țara românească și în moldova) grup de organizare specială, militară și fiscală, alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești; pâlc, stol; trupă înarmată și organizată.

Cuvinte derivate

• cetaș

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cățea
• acațe
• atace

Referințe

• DEX '98 via DEX online