brista
(svenska)
Etimologie
Din suedeză veche brista, care provine din limba nordică veche bresta < proto-germanică *brestaną („a se rupe, a se sparge, a plesni, a despărți”).
Înrudit cu daneză briste, engleză burst, bust, faroeză bresta, franceză briser, germană bresten, bersten, limba gotică *𐌱𐍂𐌹𐍃𐍄𐌰𐌽 (*bristan), islandeză bresta, neerlandeză barsten, bersten și norvegiană briste.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului brista | ||
Activ | Pasiv | |
Infinitiv | brista | bristas |
Prezent | brister | brists |
Perfect | brast | brasts |
Supin | brustit | brustits |
Imperativ | brist | |
Participiu | ||
Prezent | bristande, bristandes | |
Perfect | brusten |
- a rupe, a se crăpa, a plesni
- Isen brast när jag försökte gå över.
- a-i lipsi (ceva)
- Efter olyckan medgavs att rutinerna hade brustit.
- (fig.) a izbucni
- Mannen brast i gråt.
Sinonime
- 1: spricka