branșă

română

Etimologie

Din franceză branche.

Pronunție

• AFI: /'bran.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului branșă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	branșă	branșe
Articulat	branșa	branșele
Genitiv-Dativ	branșei	branșelor
Vocativ	branșă	branșelor

1. ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.).

Locuțiuni

• (loc.adj.) de branșă = de meserie; specialist.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• băsnar
• bârsan

Referințe

• DEX '98 via DEX online