bărbătuș

română

Etimologie

Din bărbat + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /bər.bəˈtuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului bărbătuș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bărbătuș	bărbătuși
Articulat	bărbătușul	bărbătușii
Genitiv-Dativ	bărbătușului	bărbătușilor
Vocativ	bărbătușule	bărbătușilor

1. mascul al unor animale.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online