ansamblu

română

Etimologie

Din franceză ensemble.

Pronunție

• AFI: /anˈsam.blu/

Substantiv

Declinarea substantivului ansamblu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ansamblu	ansambluri
Articulat	ansamblul	ansamblurile
Genitiv-Dativ	ansamblului	ansamblurilor
Vocativ	ansamblule	ansamblurilor

1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate.
2. colectiv de artiști.
3. compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu.

Cuvinte derivate

• subansamblu

Locuțiuni

• (loc.adj.) de ansamblu = general, unitar.
• (loc.adv.) în ansamblu = în esență, în general, în linii mari.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online