înveli
Etimologie
Din slavă (veche) valiti.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ve'li/
Verb
| Conjugarea verbului înveli | |
| Infinitiv | a înveli |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
învelesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să învelească |
| Participiu | învelit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu ceva, a (se) înfășura în ceva.
- (v.tranz.) a acoperi scoarțele unei cărți sau ale unui caiet cu hârtie, cu material plastic etc.; a îmbrăca.
- (v.tranz.) a acoperi o casă cu țigle, cu tablă etc.
- (v.tranz.) a acoperi focul (sau jarul etc.) cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit.
- (v.tranz.) a înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online