întregi

română

Etimologie

Din întreg.

Pronunție

• AFI: /ɨn.treˈʤi/

Verb

Conjugarea verbului (se) întregi
Infinitiv	a (se) întregi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) întregesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) întregească
Participiu	întregit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a (se) face întreg, deplin, unitar; a (se) completa.

Cuvinte derivate

• reîntregi
• întregire
• întregit
• întregitor

Traduceri

Traduceri

Pronunție

• AFI: /ɨnˈtreʤʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru întreg.
2. forma de feminin plural pentru întreg.
3. forma de neutru plural pentru întreg.

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru întreg.

Anagrame

• ginerit
• intrige
• negriți

Referințe

• DEX '98 via DEX online