început

română

Etimologie

Din verbul a începe.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʧeˈput/

Substantiv

Declinarea substantivului început
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	început	începuturi
Articulat	începutul	începuturile
Genitiv-Dativ	începutului	începuturilor
Vocativ	începutule	începuturilor

1. faptul de a (se) începe; începere.
2. punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva.
3. (înv.) obârșie, origine, începătură.

Cuvinte derivate

• neînceput

Locuțiuni

• (loc.adv.) De la (bun) început = din primele momente, din capul locului.
• De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din începe.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru începe.

Referințe

• DEX '98 via DEX online