Da și nu

 

Ați cunoscut desigur gloaba sacagiului care vă cară în toate zilele apă. Bietul animal, modest pe atâta pe cît e de brav, nu s-a plictisit niciodată să meargă la pas de la casa sacagiului până la Filaret, și pe urmă... în fine, slujba pe care e chemată s-o facă orice gloabă de sacagiu.

Nici un moment deosebit în viața bietului animal pîn-acuma. Dar se întâmplă odată și altfel. Sacagiul are o dată fantezia să meargă mai degrabă acasă. Gloaba refuză să schimbe pasul. Din ce știe ea nu vrea să iasă nici moartă. La pas știe să meargă și anume pe un drum dat: nu schimbă nici mersul, nici drumul, în ruptul capului.

Sacagiul o ia pe gloabă cu vorbă bună, o mîngîie, o cheamă pe nume, o îndeamnă binișor: degeaba. Impacient, îi dă cîteva bice: gloaba începe să țopăie în picioare pe loc și nu vrea să pornească - o zi întreagă e în stare să țopăie din picioare de-atâtea ori cîte, daca ar merge, ar face o poștie întreagă - dar din loc nu se mișcă.

Sacagiul, văzînd încăpățânarea bestiei, recurge la alt mijloc: începe, rîzînd, să gâdile gloaba la urechi, doar de-o putea urni din loc. Atunci, gloaba bătrână e apucată de toate furiile: începe să sforăie, să dea din picioare, să se rescacăre, să gîfîie, să tușească și să facă niște salturi ridicule, amenințînd să sfărîme ulubele căruții.

Să te ferească Dumnezeu de gloaba bătrână cînd o apucă revolta dignității personale.

Ei! Credeți că numai la sacale sunt gloabe? Ași! Vreți gloabe, adevărate gloabe, cele mai nărăvașe? Căutați-le în literatură. Cum ăi scoate-o din drumul bătut, cum i-ei cere, gîdilînd-o cît de puțin, să meargă altfel decît la pasu-i cunoscut degloabă bătrînă, începe să sforăie, să țopăie, să se screamă, să se răscacăre, pentru a-și afirma dignitatea personală.

Pas de zi o oarbă de glumă asupra unui așa de nobil animal! Animalul nu are să o înțeleagă și are să-ți facă o demonstrație ridiculă.

Se poate glumi?
Da și nu.
Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoși.
Nu se poate - cu oameni bolnavi.
Se poate - cu oameni veseli și bine dispuși.
Nu se poate - cu oameni posaci și mîhniți.
Se poate - cu oameni de spirit.
Nu se poate - cu oameni proști.
Se poate - cu literați și artiști.
Nu se poate - cu gloabe literare și artistice.