Zsófia Torma
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Zsófia Torma | |
Date personale | |
---|---|
Născută | [1] Cristeștii Ciceului, Imperiul Austriac |
Decedată | (67 de ani)[2] Orăștie, Austro-Ungaria[3] |
Părinți | Torma József[*] |
Frați și surori | Károly Torma[*][3] |
Cetățenie | Ungaria |
Ocupație | antropologă paleonotologă[*] arheologă istoric istoric al preistoriei[*] etnologă[*] |
Limbi vorbite | limba maghiară[4] |
Activitate | |
Premii | doctor honoris causa al Universității Babeș Bolyai din Cluj[*] () |
Modifică date / text |
Zsófia Torma (26 septembrie 1832, Cristeștii Ciceului, județul Bistrița-Năsăud - 14 noiembrie 1899, Orăștie) a fost o arheoloagă, antropoloagă și paleontoloagă de origine maghiară. Zsófia Torma a fost prima femeie care, pe 24 mai 1899 a primit titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea din Cluj, fiind totodată și prima femeie arheolog din Transilvania.
Biografie
modificareS-a născut în Csicsókeresztúr, județul Beszterce-Naszód,Austro-Ungaria (azi Cristeștii Ciceului, Bistrița-Năsăud, România).
Părinții ei au fost Jozefa Daniel și József Torma, pasionat de arheologie și care a făcut cercetări, împreună cu Miklos Bandi, în tabăra fortificată romană de la Ilișua între anii 1826 și 1829, iar fratele său mai mare, Károly Torma, membru al Academiei Maghiare este cel care a înființat Muzeul antichităților dacice de la Aquincum (Buda veche). Familia sa a fost una nobiliară, Torma crescând astfel într-un mediu în care interesul pentru istorie și antichitate era cotidian și având oportunitatea de a studia la Universitatea din Cluj. Biblioteca familiei era celebră în epocă, iar Torma s-a arătat de mic copil interesată de foarte multe domenii: botanică, geologie, paleontologie, etnografie și arheologie.
După moartea părinților, se mută împreună cu sora sa în Peștișu Mic, mai apoi stabilindu-se definitiv în Szászváros (azi Orăștie), unde începe să studieze fermele de melci găsite în județul Hunedoara. După cum sugerează documentele din fondul familial Torma, se integrează în viața intelectuală și socială a orașului în care în acel timp predomina un interes deosebit pentru înțelegerea trecutului său istoric.
Carieră
modificareTorma a fost autodidactă.
La 15 februarie 1868 este primită în Societatea de Geografie a Patriei Maghiare, acordându-i-se un certificat de membru al instituției.
În 1875, secretarul general al Congresului Internațional de Arheologie Preistorică și Antropologie, Flóris Rómer, considerat de către unii părintele arheologiei maghiare, care era la curent cu descoperirile tinerei, o încurajează să înceapă propriile sale excavații în Turdaș, pentru a participa cu o comunicare asupra habitatelor preistorice ale zonei la al VIII-lea Congres de la Budapesta. Torma începe cercetările arheologice în toamna anului 1875. Astfel, la aproape un an după, ziarul Magyar Polgár din Cluj menționează continuarea cercetărilor, precum și faptul că există câteva mii de piese extrem de interesante în colecția de antichități a cercetătoarei. Simbolurile și inscripțiile pe care Torma le-a găsit pe obiectele de lut din județul Deva au devenit o senzație arheologică. De asemenea, a găsit artefacte ale culturii locale, cu o vechime de 6,000-7,000 de ani, unele dintre ele fiind acoperite de simboluri Vinca. Torma a fost prima care a descoperit cultura neolitică din Turdaș și a atras atenția asupra legăturii dintre simbolurile din Turdaș și a alfabetizării asirian-babiloniană. A lucrat în Turdaș timp de 20 de ani, cu mai mult de 30 de ani înainte de explorarea culturii Vinca-Turdaș din anul 1908. Obiectele descoperite au fost, apoi, distribuite muzeelor din Berlin, Mainz, München și Cluj. Torma și-a desfășurat cea mai mare parte a activității la Orăștie, unde a și creat un muzeu de arheologie și etnografie.
Torma a avut probleme semnificative de ordin financiar din cauza excavațiilor finanțate din surse proprii. Fratele său a ajutat-o din acest punct de vedere printr-o donație făcută după vânzarea conacului și domeniului Torma către Fondul școlar din Năsăud.
Deși studiilor sale nu li s-a acordat atenția cuvenită de la început, din cauza faptului că era femeie într-un mediu predominat de bărbați, participarea sa la a XI-a reuniune generală a Societății germane de antropologie (Gesellschaft für Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte), ținută la Berlin , unde s-a alăturat altor 470 de participanți și unde s-a întâlnit cu cercetători în arheologia preistorică i-a adus respect și popularitate.
Începutul anilor 1880 reprezintă perioada în care Torma se bucură de recunoaștere internațională. Heinrich și Sophie Schliemann îi devin prieteni buni, iar enorma cantitate de corespondență (peste 300 de scrisori primite) de la personalități ale lumii academice precum Eduard Sayce, profesorul de la Oxford F. Haverfield, cu praghezul Julius Jung, cu berlinezii Albert Voss și Eduard Krause, cu vienezul M. Munch, cu munchenezii Johannes Ranke și Paul Reinecke dovedește seriozitatea și profesionalismul său. În aceeași perioadă, o regăsim ca membru fondator al Hunyadvármegyei történelmi és régészeti társulat (Societatea de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara), al cărei scop declarat în documentul de înființare era “cercetarea științifică a trecutului și a tradițiilor, protecția monumentelor istorice și promovarea prieteniei între popoare”. În iunie îi apare în “Erdélyi Muzeum” articolul referitor la complexul de peșteri de la Nandru. Într-o moțiune din 13 iulie 1881 adresată Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara propune reluarea unor săpături la Sarmizegetusa, cu credința că prin descifrarea scrierii dacice s-ar putea rezolva traducerea inscripțiilor din Troia care rămăseseră netraduse. În anul următor publică mai multe studii și comunicări reunite sub titlul "Despre istoria străveche a cetății Hunedoarei" (prima, susținută în 1880 în Adunarea Generală a Societății, referitoare la al XI-lea Congres german de antropologie, ținut la Berlin în 5-12 august; a doua, prezentată în același for, la 29 mai 1881, se axează pe notițele ordonate ale pieselor de la Turdaș și Nandru; a treia- moțiunea din 13 iulie 1882 - în care afirmă că cetatea Sarmizegetusa este ridicată de sarmați și a patra comunicare, prezentată la 20 august 1881, în ședința comitetului director de la Simeria- asupra aceluiași subiect). Publică în A Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat Évkönyve, Raportul de la cel de-al XIII-lea Congres al antropologilor germani, din 14-17 august 1882, ținut la Frankfurt pe Main, unde afirmă că "Acum se poate constata cu certitudine că locuitorii traco-daci ai patriei noastre au fost locuitori ai acesteia în același timp cu romanii". Autoarea confirmă presupunerea lui Herodot asupra originii străvechilor locuitori ai Transilvaniei cum că ar fi aparținut populației tracice: "De aceea, originea tracică a dacilor și a geților este neîndoielnică". [5]
Torma a jucat un rol important în înființarea Muzeului Național de Istorie Transilvăneană din Cluj. Materialele și notițele Zsófiei Torma s-au păstrat în același loc.
Zsófia Torma a fost prima femeie care, pe 24 mai 1899 a primit titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea din Cluj, fiind totodată și prima femeie arheolog din Transilvania.
Cea mai cunoscută lucrare de specialitate a Zsófiei este Ethnographische Analogien, publicată în Jena, 1894.
Sfârșitul
modificareTorma se stinge din viață, pe 14 noiembrie 1899, în locuința sa din Orăștie, în urma unui stop cardiac.
Bibliografie
modificareLucrări scrise
modificare- [6] Condiția intelectuală a femeii în Transilvania secolelor XIX și XX: Imagine și reprezentare, Ileana Vlassa, Cluj-Napoca, 2013, capitolul Tipologii intelectuale feminine, p. 267-272
Publicații on-line
modificare- [7] Pagina de Wikipedia Zsófia Torma în limba engleză
Note
modificare- ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Condiția intelectuală a femeii în Transilvania secolelor XIX și XX: Imagine și reprezentare, Ileana Vlassa, Cluj-Napoca, 2013, capitolul Tipologii intelectuale feminine, p. 267-272
- ^ Condiția intelectuală a femeii în Transilvania secolelor XIX și XX: Imagine și reprezentare, Ileana Vlassa, Cluj-Napoca, 2013, capitolul Tipologii intelectuale feminine, p. 267-272
- ^ https://en.wikipedia.org/wiki/Zs%C3%B3fia_Torma#cite_note-:0-1 ( Pagina de Wikipedia Zsófia Torma în limba engleză)
Legături externe
modificare- Coltofean, Laura. 2017. Zsófia Torma: A pioneer of prehistoric archaeology in nineteenth-century Transylvania. In: Cs. Szabó, V. Rusu-Bolindeț, G. T. Rustoiu, M. Gligor (eds.): Adalbert Cserni and His Contemporaries. The Pioneers of Alba Iulia and Beyond. Mega Publishing House, Cluj-Napoca, 2017: 327-354.
- Coltofean, Laura. 2015. Object Photography in 19th Century Archaeology. The Photographs of Zsófia Torma's Archaeological Collection. Brukenthal. Acta musei X.1: 35-48.
- Coltofean, Laura. 2015. Importanța ediției a opta a Congrès international dꞌanthropologie et dꞌarchéologie préhistoriques în dezvoltarea arheologiei preistorice în Transilvania secolului al XIX-lea. In: ArheoVest, Nr. III: In Memoriam Florin Medeleț (1943-2005), Interdisciplinaritate în Arheologie, Timișoara, 28 noiembrie 2015, vol. 2: Metode Interdisciplinare și Istorie: 1035-1055. ISBN 978-963-315-264-5
- Coltofean, Laura. 2014. Unveiling Zsófia Torma. The Diary of a Woman, an Archaeologist and a Visionary. In: Marler, Joan (ed.), Fifty Years of Tărtăria Excavations. Festschrift in Honor of Gheorghe Lazarovici on the Occasion of His 73rd Birthday. Sebastopol: 258-273.
- Coltofean, Laura. 2012. When Passion is Stronger than Death… Zsófia Torma’s Reflections. Brukenthalia. Romanian Cultural History Review 2: 67-77.
- Zsófia Torma, nobila maghiară care a descoperit ceva unic în Europa: rămășițele unei ample așezări din Neolitic Ceramic/Calcolitic, 8 mai 2014, Bianca Sara, Adevărul