Scarlat Callimachi

Scarlat Callimachi (n. 1773, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 12/24 decembrie 1821, Bolu, Imperiul Otoman) a fost domnul Moldovei în perioadele 24 august 1806 - 26 octombrie 1806, 4 august 1807 - 13 iunie 1810 și 17 septembrie 1812 - iunie 1819 și al Țării Românești între februarie - iunie 1821.

Scarlat Callimachi
Domn al Moldovei, Domn al Țării Românești
Date personale
Născut	1773 Constantinopol, Imperiul Otoman
Decedat	12/24 decembrie 1821 (48 de ani) Bolu, Imperiul Otoman
Cauza decesului	otravă
Părinți	Alexandru Callimachi
Copii	Alexandros Kallimachis[*][[Alexandros Kallimachis (Prince of Samos)|​]]
Cetățenie	Imperiul Otoman  Principatul Moldovei  Țara Românească
Religie	creștinism ortodox[*]​
Ocupație	politician
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Familia Callimachi
Domn al Moldovei (1x)
Domnie	24 august – 26 octombrie 1806
Predecesor	Alexandru Moruzi
Succesor	Alexandru Moruzi
Domn al Moldovei (2x)
Domnie	4 august 1807 – 13 iunie 1810
Predecesor	Alexandru Hangerli
Succesor	Iordache Ruset-Roznovanu
Domn al Moldovei (3x)
Domnie	17 septembrie 1812 – iunie 1819
Predecesor	Veniamin Costache
Succesor	Mihail Suțu
Domn al Țării Românești
Domnie	februarie – iunie 1821
Predecesor	Tudor Vladimirescu
Succesor	Grigore al IV-lea Ghica

Domnii

A fost fiul lui Alexandru Callimachi și avea o fire liniștită. Luând parte la războiul dintre turci și ruși, este prins de aceștia din urmă în 1810 și dus la Harcov în Rusia. După doi ani de captivitate se întoarce și își reocupă tronul în 1812. S-a străduit să reorganizeze administrația, să restabilească ordinea și să ușureze situația poporului împovărat de greutăți. A adoptat cea mai bună legislație avută până la el. Îi scutește pe boieri de dări și le dă și un număr de oameni (poslușnici). A luat măsuri împotriva ciumei, se îngrijește de podurile de lemn, introduce cartofii în Moldova și sprijină școala lui Asachi.

A fost mazilit pentru că era considerat omul rușilor. Scarlat a fost dus la Constantinopol, unde a scăpat de execuție numai datorită nebuniei care l-a lovit. A fost numit apoi domn în Țara Românească în 1821, dar nu a apucat să domnească, din cauza izbucnirii revoluției lui Tudor Vladimirescu. A murit otrăvit în același an, pentru că era bănuit că este de partea revoluției grecești.

Legături externe

• (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
• Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
• (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
• Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
• Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
• Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]