Petru Duka de Kádár

Date personale
Petru Duka de Kádár
Frederic Petru baron Duka (Duca) de Kádár
Născut	1756 Osijek (Slavonia) Osijek, cantonul Osijek-Baranja, Croația
Decedat	29 decembrie 1822 (66 de ani) Viena, Imperiul Austriac
Copii	Ștefan, Emilie, Eugenie, Petru
Cetățenie	Imperiul Austriac;
Ocupație	ofițer
Limbi vorbite	limba germană
Studii	Regimentul de infanterie valaho-ilir nr. 13 a armatei austro-ungare din Caransebeș
Activitate
A luptat pentru	Imperiul Habsburgic
Gradul	Feldzeugmeister al Armatei Imperiale Austro-Ungare
Unitatea	deținător al regimentului de infanterie maghiar nr. 39
A comandat	șef general de cartier al armatelor din Germania și Italia 1801 general comandant al Banatului 1805 adjutant general al împăratului Francisc I al Austriei 1813
Bătălii / Războaie	bătălia de la Famars, luptele de la Berlaimont și Maubeuge, bătăliile de la Mannheim, Castiglione și Stockach
Decorații și distincții
Decorații	între altele Ordinul Maria Terezia Marea Cruce al Ordinului Imperial Leopold Ordinul imperial Coroana de Fier clasa I Ordinul Regal al Prusiei Vulturul Roșu de clasa I Ordinul Împăratului Rusiei „Sf. Ana” de clasa I
Modifică date / text

Frederic Petru baron Duka (Duca) de Kádár (n. 1756, Osijek (Slavonia) - d. 29 decembrie 1822, Viena) a fost un aromân,^[1] Feldzeugmeister împărătesc austriac și titular al regimentului maghiar de infanterie nr. 39, apoi consilier și conferințiar de stat al împăratului.

Biografie

Bătălia de la Castiglione - 1796

Stema Duka de Kadar

Bătălia de la Liptingen (Stockach) 1799

Petru s-a înrolat în 1776 drept cadet al regimentului de infanterie valaho-ilir nr. 13 din Caransebeș. Datorită abilităților sale evidente a fost transferat în 1778 ca locotenent al statului major, unde în anul 1787 a fost avansat la gradul de căpitan.^[2]

La data de 1 decembrie 1789 a fost numit maior și mutat în această funcție, după patru ani, la „Armata Coburg” în Olanda austriacă. Înainte de bătălia de la Famars a explorat acolo pe deplin terenul timp de trei zile și a câștigat apoi atacul decisiv al coloanei principale formată din patru departamente de artilerie, conducând personal a patra divizie. După alte acțiuni importante în luptele de la Berlaimont și Maubeuge a fost onorat pe 1 mai 1794 cu titlul de locotenent-colonel și la 7 iulie 1794 cu Crucea de Cavaler al Ordinului Militar Maria Terezia.^[3] În 1795 a plănuit ca șef al statului major al generalui Wurmser atacul reușit de la Mannheim și l-a însoțit un an mai târziu, acum deja colonel (24 februarie 1796), în Italia, unde a proiectat bătălia pierdută la Castiglione.

Pe 31 mai 1798 a fost avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) în statului major al Arhiducelui Carol în Praga. Un an mai târziu a fost transferat în aceeași funcție la Statului Major General în Germania. În acest rang a direcționat flancul stâng al generalului de corp de armată (Feldmarschalleutnant) Freiherr Staader von Adelsheim în cursul apărării reușite în bătălia de la Stockach.

La 5 mai 1800 a devenit comandantul fortului din Timișoara și promovat la rangul de general-locotenent (Feldmarschalleutnant) pe 14 ianuarie 1801. Din martie a anului a fost însărcinat de Arhiducele Karl cu funcția de șef general de cartier al armatelor din Germania și Italia (până în aprilie 1805), cu mandatul, de a începe o reformă a armatei. Dar s-a dovedit, că Petru n-a fost o alegere bună pentru acest proiect, din cauza atitudinii sale foarte conservatoare. Cu toate acestea, a fost designat pe data de 7 octombrie 1803 deținător al regimentului de infanterie maghiar nr. 39 și onorat în anul 1808 cu titlul de baron de către împăratul Francisc al II-lea.^[4]^[5]^[6] În Mai 1805 Duka a devenit generalul comandant al Banatului. Această funcție a deținut-o până la moartea sa.^[7]

Pe 2 septembrie 1813 a fost promovat la gradul de Feldzeugmeister, și adjutant general al împăratului Francisc I al Austriei. În acest rol, el a fost trimis la Lusigny-sur-Barse, în scopul de a negocia cu Napoleon un armistițiu.^[8]^[9]

În cele din urmă, pe 22 aprilie 1815 la Viena, generalul a fost ridicat de împărat în rangul de baron al Boemiei cu incolat, apoi, la 26 iulie 1816 tot acolo, ca baron maghiar, consilier privat, de asemenea consilier și conferențiar de stat.^[10]^[11]

Decorații

Crucea de Cavaler al Ordinului Militar Maria Terezia, 1794
Marea Cruce al Ordinului Imperial Leopold, 1813
Crucea Armatei pentru 1813/1814 al Împăratului Francisc I al Austriei, 1814
Marea Cruce al Ordinului Regal și Militar „Saint-Louis” al Regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, 1816
Ordinul Regal al Prusiei Vulturul Roșu de clasa I, 1813
Ordinul Împăratului Rusiei „Sf. Ana” de clasa I, 1813
Ordinul Împăratului Rusiei „Alexandru Nevski”, 1813
Marea Cruce al Ordinului Militar „Max Joseph” al Regelui Maximilian I Iosif de Bavaria, 1814
Ordinul „Sf. Ianuarie” al Regatului celor Două Sicilii, 1819^[12]

Familia

Baronul Duka de Kádár

Baronul a cumpărat in 1806 comunitatea valahă Cadăr (maghiară Kádár) pe Pogăniș în județul Timiș, în sud de castelul Timiș. La aceasta se referă predicatul Kádár în nobilirea din 1808. Cei 748 de locuitori au trăit în 134 de case și au fost predominant vorbitori de limba română și de confesiune ortodoxă română. Fiii lui, Ștefan, Emilie, Eugenie și Petru, au moștenit satul după moartea sa.^[13] Nepoata sa Anastasia (n. 31 octombrie 1828, Beltinci - d. 27 martie 1907, Graz) s-a căsătorit cu Vincețiu conte de Logothetti (n. 13 noiembrie 1824, Cernăuți - d. 13 septembrie 1886, Bratislava).^[14]

Note

^ Österreichisches Ost- und Südosteuropa-Institut, Arbeitsgemeinschaft Ost: „Österreichische Osthefte“, Vol. 36, Österreichisches Ost- und Südosteuropa-Institut, Viena 1994, p. 452.
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 3 decembrie 2013. Accesat în 22 decembrie 2013.
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 14 octombrie 2013. Accesat în 22 decembrie 2013.
^ Austrian Infantry Regiments Part IV, www.napoleon-series.org
^ Hubert Zeinar: „Geschichte des Österreichischen Generalstabes“, Böhlau Verlag GmbH und Co. KG, Wien – Köln – Weimar, 2006, p. 832
^ Géza Csergeö: „Der ungarische Adel“, în: J. Siebmacher's großes Wappenbuch, vol. 1, caietul 1–7, Editura Bauer & Raspe (Emil Küster), Nürnberg 1885–1887, p. 148
^ Hubert Zeinar: „Geschichte des Österreichischen Generalstabes“, Böhlau Verlag GmbH und Co. KG, Wien – Köln – Weimar 2006, S. 272
^ Antonio Schmidt-Brentano: Kaiserliche und k. k. Generale (1618–1815), Österreichisches Staatsarchiv/A. Schmidt-Brentano 2006, S. 27
^ David Hollins: „Austrian Commanders of the Napoleonic Wars 1792-1815“, Osprey Publishing, Oxford, 2004, S. 60
^ Dokumentation, Österreichisches Biographisches Lexikon und biographische (2003), Duka von Kadar, Friedrich (Peter) Frh. (în germană), ISBN 978-3-7001-3213-4
^ Johann Siebmacher: „Der Adel von Kroatien und Slavonien“, vol. 35 din J. Siebmacher's Großes Wappenbuch, Editura Bauer & Raspe, Nürnberg 1986, p. 42
^ napoleon-series.org Austrian Generals - Duka
^ Istoria Banatului
^ Erich Prokopowitsch: Der Adel in der Bukowina, Editura Südostdeutscher Verlag, München, 1983, p. 168

Bibliografie

Jaromir Hirtenfeld: Der Militär-Maria-Theresien-Orden und seine Mitglieder. Band 1, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Wien 1857
David Hollins: „Austrian Commanders of the Napoleonic Wars 1792-1815“, Osprey Publishing, Oxford, 2004, ISBN 1 84176 664 X
Stephan Tötösy de Zepetnek (Hg.): „Nobilitas Hungariae - A magyar történelmi nemesség családneveinek listája“ , West Lafayette: Purdue University Press, 2010
Antonio Schmidt- Brentano: Kaiserliche und k. k. Generale (1618–1815). Österreichisches Staatsarchiv/A. Schmidt-Brentano 2006

[1] Österreichisches Ost- und Südosteuropa-Institut, Arbeitsgemeinschaft Ost: „Österreichische Osthefte“, Vol. 36, Österreichisches Ost- und Südosteuropa-Institut, Viena 1994, p. 452.

[2] „copie arhivă”. Arhivat din original la 3 decembrie 2013. Accesat în 22 decembrie 2013.

[3] „copie arhivă”. Arhivat din original la 14 octombrie 2013. Accesat în 22 decembrie 2013.

[4] Austrian Infantry Regiments Part IV, www.napoleon-series.org

[5] Hubert Zeinar: „Geschichte des Österreichischen Generalstabes“, Böhlau Verlag GmbH und Co. KG, Wien – Köln – Weimar, 2006, p. 832

[6] Géza Csergeö: „Der ungarische Adel“, în: J. Siebmacher's großes Wappenbuch, vol. 1, caietul 1–7, Editura Bauer & Raspe (Emil Küster), Nürnberg 1885–1887, p. 148

[7] Hubert Zeinar: „Geschichte des Österreichischen Generalstabes“, Böhlau Verlag GmbH und Co. KG, Wien – Köln – Weimar 2006, S. 272

[8] Antonio Schmidt-Brentano: Kaiserliche und k. k. Generale (1618–1815), Österreichisches Staatsarchiv/A. Schmidt-Brentano 2006, S. 27

[9] David Hollins: „Austrian Commanders of the Napoleonic Wars 1792-1815“, Osprey Publishing, Oxford, 2004, S. 60

[10] Dokumentation, Österreichisches Biographisches Lexikon und biographische (2003), Duka von Kadar, Friedrich (Peter) Frh. (în germană), ISBN 978-3-7001-3213-4

[11] Johann Siebmacher: „Der Adel von Kroatien und Slavonien“, vol. 35 din J. Siebmacher's Großes Wappenbuch, Editura Bauer & Raspe, Nürnberg 1986, p. 42

[12] -series.org Austrian Generals - Duka

[13] Istoria Banatului

[14] Erich Prokopowitsch: Der Adel in der Bukowina, Editura Südostdeutscher Verlag, München, 1983, p. 168

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]