Wikipedia

Nigeria

țară din Africa de Vest

Nigeria, oficial Republica Federală Nigeria,[5] (pronunție românească: [nidʒerɪa]; Jamhuriyar Taraiyar Nijeriya (Hausa) Ọ̀hàńjíkọ̀ Ọ̀hànézè Naìjíríyà (Igbo) Orílẹ̀-èdè Olómìniira Aláàpapọ̀ Nàìjíríà (Yoruba)) este o țară situată în partea vestică-mijlocie a Africii, în Golful Guineii mărginită cu Benin la vest, Ciad și Camerun în est, și Niger la nord. Nigeria este țara cu cea mai mare populație a continentului african. Numele Nigeria a fost luat de la fluviul Niger, care străbate țara. Din puncte de vedere administrativ, Nigeria este o republică constituțională federativă, ce constă din 36 de state și Teritoriul Capitalei Federale,nivelului Abuja.

Nigeria
Republica Federală Nigeria
Drapelul NigerieiStema Nigeriei[*]​
Drapelul NigerieiStema Nigeriei[*]​
Deviză: Peace and Unity, Strength and Progress
Imnul național: Arise O Compatriots, Nigeria's Call Obey
Geografie
Suprafață 
 - totală923.768 km² (locul locul 32)
Apă (%)1,4%
Cel mai înalt punctChappal Waddi[*][[Chappal Waddi (mountain)|​]] (2.419 m) Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctLagos Island[*][[Lagos Island (zona administrației locale din Nigeria)|​]] (−0,2 m) Modificați la Wikidata
VeciniBenin
Niger
Ciad
Camerun
São Tomé și Príncipe Modificați la Wikidata
Fus orarUTC + 1
Populație
Densitate188 loc/km²
 - Estimare 2021211.400.708
Limbi oficialeEngleza
Etnonimnigerieni (pl.)
nigerian (masc.)
nigeriancă (fem.) Modificați la Wikidata
Guvernare
Sistem politicRepublică federală prezidențială
PreședinteMuhammadu Buhari
VicepreședinteYemi Osinbajo
LegislativNational Assembly of Nigeria⁠(d) Modificați la Wikidata
CapitalaAbuja
Istorie
Independență1 octombrie 1960 (față de Regatul Unit)
Economie
PIB (PPC) 
 - Total191,4 mld
 - Pe cap de locuitor1 500
PIB (nominal)
 - Total440.833.583.992 de dolar americani[2] Modificați la Wikidata
GiniModificați la Wikidata35,1
IDUModificați la Wikidata0,535
Monedă1 Naira (NGR)=100 Kobo
Coduri și identificatori
Cod CIONGR Modificați la Wikidata
Cod mobil621 Modificați la Wikidata
Prefix telefonic234
ISO 3166-2NG Modificați la Wikidata
Domeniu Internet.ng
Prezență online
site web oficial
hasthtag
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Deși în zona Nigeriei de astăzi au existat multe regate și imperii, Nigeria modernă își are originea în colonizarea britanică a regiunii de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, formându-se din unirea a două protectorate britanice învecinate: Protectoratul Nigeriei de Sud și Protectoratul Nigeriei de Nord. În timpul perioadei coloniale, britanicii au înființat noi structuri administrative și juridice, păstrând în același timp voievodatele tradiționale. Nigeria a obținut independența în 1960, intrând în război civil câțiva ani mai târziu. De atunci și până acum au alternat guvernele civile alese în mod democratic cu dictaturile militare, alegerile prezidențiale din 2011 fiind considerate primele care s-au desfășurat într-un mod relativ liber și corect. [6].

Nigeria este adesea menționată sub apelativul "gigantul Africii", datorită populației și economiei sale mari. [7] Nigeria este cea mai populată țară din Africa și a șaptea cea mai populată țară din lume, având aproximativ 201 milioane de locuitori. Nigeria are de asemenea una dintre cele mai mari populații de tineri din lume. [8][9] Pe teritoriul țării locuiesc peste 500 de grupuri etnice, cele mai numeroase fiind Hausa, Igbo și Yoruba. Din punct de vedere religios, aproximativ jumatate din locuitorii Nigeriei sunt creștini, care trăiesc mai ales în sudul și centrul țării, și musulmani, concentrați mai ales în regiunile nordice și sud-vest. O mică parte a populației aderă la religii native, cum ar fi cele ale popoarelor Igbo și Yoruba.

În 2014, economia Nigeriei (conform PIB) a devenit cea mai mare din Africa, avand un PID de peste 500 miliarde de dolari, și a depășit Africa de Sud devenind a 21-a cea mai mare economie din lume. [10][11] În plus, Nigeria are datorii externe relativ scăzute, ponderea datoriei în PIB fiind de numai 11 la sută. [12].
Rezervele de petrol ale țării au jucat un rol important în dezvoltarea sa. Nigeria este considerată a fi o țară în curs de dezvoltare de către Banca Mondială [13] și a fost identificată drept o putere regională în Africa. [14][15][16].
De asemenea, este un membru al grupului "MINT" de țări, care sunt considerate drept următoarele economii "BRIC" ale lumii. Nigeria este un membru a Comunității Națiunilor, Uniunii Africane, OPEC și ONU.

Dispunând de o producție de petrol importantă, Nigeria rămâne o țară relativ săracă, fapt datorat în principal corupției. Conform valorii PIB-ului său, se plasează ca a treia țară din Africa, după Africa de Sud și Algeria. Cu toate că au loc scrutine electorale cu vot universal, democrația nu este încă stabilită, la ultimul scrutin electoral având loc fraude masive, conform observatorilor internaționali. Din 1991 capitala este în noul oraș Abuja.

Istorie

modificare

Anii (500 B.C. -1500 A.D.)

modificare
 
Mască regală din vremea Regatului Benin, unul dintre artefactele cele mai cunoscute din istoria Nigeriei, ea fiind expusă în Muzeul Metropolitan de Artă din New York, SUA

Cultura Nok din Nigeria de Nord a lăsat în urmă cele mai vechi sculpturi de teracotă care au fost găsite în aceasta țară. [17] Civilizatia Nok a inflorit intre anii 500 B.C. si 200 A.D.[18] In partea de nord a țării, civilizatiile Kano and Katsina au de asemenea o istorie care datează pana în 999 AD. Regatul Hausa și Imperiul Kanem s-au dezvoltat datorită comerțului dintre Nordul și Vestul Africii.

 
Cap de bronz din Ife, secolul al XII-lea

Regatele Yoruba de Ife și Oyo din sud-vestul Nigeriei au devenit proeminente în secolele 12[19][20] și 14[21]. Cele mai vechi rămășite ale fostelor așezări umane din Ife datează din secolul al 9-lea[19], incluzând figurine din teracota și bronz.

In timpul apogeului teritorial de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, regatul Oyo și-a extins influența de la vestul Nigeriei până la Togo din zilele noastre. Un alt imperiu care a existat în zona este Regatul Benin, situat în zone Nigeriei de sud-vest. Puterea Regatului Benin a durat între secole XV și XIX. Dominația lor a ajuns până în zona orașul Eko (un nume din limba edo schimbat mai târziu la Lagos de portughezi) și în continuare. [22].

Regatul NRI al poporului Igbo s-a dezvoltat în secolul al X-lea și a continuat până când a ajuns sub suveranitatea Imperiului Britanic în 1911. [23][24].
Regatul NRI a fost condus de lideri avant titlul de Eze NRI, iar orașul NRI este considerat a fi lagărul civilizației Igbo. NRI și Aguleri, de unde provine mitul creației poporului Igbo, sunt pe teritoriul clanului Umeuri. Dupa folclorul nigerian, membrii clanului se trag de la personalitatea divina Eri. [23][24] În Africa de Vest, cele mai vechi obiecte din bronz făcute folosind metoda cerii pierdute au fost găsite în Igbo Ukwu, un oraș sub influenta NRI. [23]

Evul mediu (1500-1800)

modificare
 
Oală ceremonială de bronz din secolul al IX-lea al culturii Igbo-Ukwu, expus în Muzeul Național al Nigeriei din Lagos
 
Vas ceremonial de bronz în formă de cochilie de melc din secolul al IX-lea al culturii Igbo-Ukwu, expus în Muzeul Național al Nigeriei din Lagos

De-a lungul secolelor, diferite popoare aflate pe teritoriul Nigeriei de astăzi făceau comerț pe uscat cu comercianții din Africa de Nord. Orașele din zona au devenit centre regionale într-o rețea largă de rute comerciale care se întindeau pe vestul, centrul și nordul Africii. În secolul al XVI-lea, exploratorii spanioli și portughezi au fost primii europeni care au intreprins comerț semnificativ direct cu popoarele din Nigeria, în porturile Lagos și Calabar. Europenii făceau comerț in mare parte cu popoarele de langa coastă; Treptat s-a intreprins și comerțul cu sclavi peste Oceanul Atlantic.

În mod tradițional, prizonierii de război erau făcuți sclavi de către cuceritori. De obicei, captivii erau luați înapoi în teritoriul cuceritorilor, și supuși la munci forțate; în timp, aceștia erau integrați în societatea cuceritorilor.

Sclavia a existat, de asemenea, si în teritoriile care cuprind Nigeria din zilele noastre, [25] atingand apogeul spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Conform Enciclopediei de Istorie din Africa, "Se estimează că prin anii 1890 cea mai mare populație de sclavi a lumii (aproximativ 2 milioane de oameni) era concentrată în teritoriile Califatului Sokoto. Utilizarea forței de muncă a sclavilor a fost folosita în special în agricultură. " [26]

Imperative legale (comerțul transatlantic cu sclavi a fost făcut ilegal de către Marea Britanie în 1807) și economice (dorința pentru stabilitate politică și socială) au condus marile puteri europene în a sprijini cultivarea pe scară largă a produselor agricole, cum ar fi palmierii, pentru a fi utilizați în industria europeană.

Colonizarea britanică (1800-1960)

modificare

În comerțul cu sclavi s-au implicat state europene precum Marea Britanie, Țările de Jos, Portugalia, companii private, precum și alte state africane. Cu toate astea, la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, sentimentul anti-sclavie a început sa crească. Ca urmare, Marea Britanie a interzis comerțul cu sclavi în 1807. După războaiele napoleoniene, Marea Britanie a înființat Escadrila Africii de Vest în încercarea de a opri traficul internațional de sclavi. [27] Aceasta intercepta navele altor națiuni care părăseau coasta africană cu sclavi; navele confiscate erau duse în Freetown, o colonie în Africa de Vest înființată pentru reinstalarea sclavilor eliberați din coloniile britanice.

 
Orașul Benin în secolul al XVII-lea; în prim plan este ilustrat conducătorul beninez, ce purta titlul de Oba . Aceasta imagine apare în cartea O descriere a Africii, publicată în Amsterdam în 1668.[28]

În 1885, cererile britanice de a crea o sfera de influență în Africa de Vest au fost recunoscute de alte țări europene. În anul următor, Marea Britanie a aprobat compania Royal Niger Company sub conducerea lui Sir George Taubman Goldie. În 1900, guvernul britanic a preluat controlul companiei pentru a putea consolida formarea sferii de influentă. Pe 1 ianuarie 1901 Nigeria a devenit un protectorat britanic, făcând astfel parte din Imperiul Britanic, prima puterea mondială la momentul respectiv. În secolele XIX și XX, mai multe regate independente de pe teritoriul Nigeriei de astăzi au luptat împotriva extinderii Imperiului Britanic pe teritoriul lor. Cu toate acestea, britanicii au reușit sa cucerească Imperiul Benin în 1897 și confederația Aro în (1901-1902). Cucerirea acestor state a permis Imperiului Britanic își extindă influenta în zona Nigerului.

În anul 1914 britanicii au unit în mod oficial zona Nigerului într-un singur stat denumit Colonia și Protectoratul Nigeriei . Din punct de vedere administrativ, Nigeria a rămas împărțită în Protectoratul Nigeriei de Nord, Protectoratul Nigeriei de Sud și colonia Lagos. Locuitorii din regiunea de sud a Nigeriei au avut o interacțiune mai puternica, atât economică cât și culturală, cu britanicii și ceilalți europeni din cauza comerțului din zona de coastă.

Misionarii creștini trimiși în Nigeria au înființat instituții de învățământ occidentale. În cadrul politicii Marii Britanii de "conducere indirecta" și de respectare a tradiției islamice din zonă, misiunile creștine nu au fost încurajate în partea de nord, islamică a țării. [29] De-a lungul timpului, unii copii ai elitei din sud au mers în Marea Britanie să urmeze studii superioare. Pană la independența obținută în 1960, diferențele dintre partea de sud și partea de nord în accesul la educație au devenit clar vizibile. Aceste diferențe regionale încă mai există și astăzi, deși sunt mai puțin pronunțate. Diferențele acestea apar inclusiv în viața politică, întrucât nordul Nigeriei a abolit sclavia abia în 1936, în timp ce în alte părți ale Nigeriei abolirea sclaviei a fost făcuta în secolul al XIX-lea, imediat după colonialism. [30]

După al doilea război mondial, ca răspuns la creșterea naționalismului nigerian, guvernul britanic a creat mai multe constituții succesive care au oferit Nigeriei din ce în ce mai multă independență. Pe la mijlocul secolului al XX-lea, o mișcare puternică de independență a lovit Africa, Nigeria devenind astfel un stat independent în anul 1960.

Perioada de independență (1960)

modificare

Pe data de 1 octombrie 1960, Nigeria a câștigat independența față de Marea Britanie. La conducerea guvernul nigerian a ajuns o coaliție de partide conservatoare: Partidul National Nigerian, un partid dominat de locuitorii din nord și cei afiliați credinței islamice, precum și Consiliul Național al Nigeriei și Camerunului condus de Nnamdi Azikiwe, un partid afiliat etniei Igbo și credinței creștine. Azikiwe a devenit guvernator-general al Nigeriei în 1960. Opoziția a fost alcătuita de partidul relativ liberal Action Group (AG) condus de Obafemi Awolowo, care a fost în mare parte dominat de yoruba. [31] Intre cele trei mari grupuri etnice: Hausa ("nordicii"), Igbo ("esticii") și Yoruba ("Vesticii") au existat diferențe mari din punct de vedere cultural și politic.

Un dezechilibru politic s-a produs odată cu de rezultatul referendumului din 1961, când teritoriul Camerun de Sud a hotărât sa se unească cu Republica Camerun în timp ce Camerunul de Nord a ales să rămână în Nigeria. Partea de nord a țării a devenit așadar mult mai mare decât partea de sud. În 1963, Nigeria a devenit Republică Federală iar Azikiwe primul său președinte. După alegerile din 1965, Partidul Național Democrat Nigerian a ajuns la putere în regiunea de vest.

Războiul civil (1967-1970)

modificare

Iregularitățile și corupția procesului electoral și politic au condus în 1966 la mai multe lovituri de stat militare succesive. Prima lovitura de stat a fost în ianuarie 1966 și a fost executată de soldați Igbo sub conducerea lui Emmanuel Ifeajuna și Chukwuma Kaduna Nzeogwu. Acesta nu a avut succes în totalitate: deși complotiștii au reușit să ucidă pe prim-ministrul Abubakar Tafawa Balewa, premierul Ahmadu Bello al regiunii de nord și premierul Ladoke Akintola din regiunea de vest, aceștia nu au reușit să formeze o coaliție de guvernare. Prin urmare, președintele Nwafor Orizu a predat controlul guvernului armatei, sub comanda generalului Johnson Aguiyi-Ironsi.

Mai târziu în 1966 a avut loc o contra-lovitură de stat susținută în principal de către ofițeri militari din regiunea nordică, locotenent-colonelul Yakubu Gowon ajungând astfel șeful statului. Această instabilitate politică a condus la o creștere a tensiunii etnice și la violență.

În luna mai 1967, regiunea de est își declară independența fața de Nigeria; noul stat este numit Republica Biafra și este aflat sub conducerea lui Emeka Ojukwu [32]. Războiul civil nigerian a început când guvernul nigerian atacă Republica Biafră pe 6 iulie 1967 la Garkem. Războiul a durat până în 1970 și s-a caracterizat printr-un asediu continuu asupra regiunii Biafra. [33] Se estimează între 1 și 3 milioane de persoane au murit în fosta regiune de est din cauza razboiului, bolilor și a foamei. [34]

Multe state precum Franța, Egiptul, Uniunea Sovietică sau Marea Britanie au fost indirect implicate în acest război civil. Marea Britanie și Uniunea Sovietică au fost principalele surse militare ale guvernului nigerian în timp ce Franța și alții au ajutat Republica Biafră. De asemenea, Nigeria a folosit piloți egipteni în luptele aeriene. [35][36]

Juntele militare (1970-1999)

modificare

În timpul boom-ul petrolier din anii 1970-1980, Nigeria a aderat la OPEC iar economia a crescut datorită veniturilor generate din producția de petrol. Cu toate acestea, administrația militară nu a folosit veniturile în mod eficient pentru a îmbunătății nivelul de trai al populației, ajuta întreprinderile sau investii în infrastructură. Odată ce subvențiile din petrol au început să alimenteze bugetul federal al statelor Nigeriei, guvernul federal a devenit centrul luptei politice și al puterii în țară. Pe măsură ce producția și veniturile din petrol au crescut, guvernul nigerian a devenit tot mai dependent de veniturile din petrol și nu a reușit să diversifice economia. [37]

Începând cu 1979, nigerieni au asistat la o scurtă revenire la democrație, atunci când Olusegun Obasanjo a transferat puterea la un regim civil condus de Shehu Shagari. Ulterior guvernul Shagari a fost perceput ca fiind corupt și incompetent de practic toate sectoarele societății nigeriene. Imediat după realegerea frauduloasă a regimului în 1984, lovitura de stat militară a lui Muhammadu Buhari a fost în general percepută ca o evoluție pozitivă. [38] Buhari a promis reforme majore, dar guvernul său nu s-a descurcat mai bine decât cel precedent. Regimul lui a fost răsturnat de o altă lovitură de stat militară din 1985. [39]

Noul șef al statului, Ibrahim Babangida, s-a autointitulat președinte și comandant suprem al forțelor armate și al Consiliului Militar Suprem de guvernământ. El anunțat oficial revenirea la democrație până în anul 1990. Mandatul lui Babangida a fost marcat de o activitate politică intensă: a instituit Programul Fondului Monetar Internațional de ajustare structurală, pentru a ajuta la rambursarea datoriei internaționale a țării folosind resursele bugetului federal. El a înscris Nigeria în Organizația Conferinței Islamice, care a agravat tensiunile religioase din țară. [40]

După ce Babangida a supraviețuit o lovitură de stat eșuată, acesta a întârziat promisa revenire la democrație pana în 1992. Pe 12 iunie 1993, alegeri prezidențiale libere și corecte, candidatul Moshood Kashimawo Olawale Abiola ieșind victorios. În consecință, Babangida a anulat alegerile, ceea ce a dus la proteste civile violente. Babangida și-a ținut în cele din urmă promisiunea să renunțe la birou la un guvern civil, dar nu înainte de a numi pe Ernest Shonekan ca șef al guvernului interimar. [41] Regimul Babangida a fost considerat printre cele mai corupte, fiind responsabil pentru crearea unei culturi de corupție în Nigeria. [42]

 
Soldați nigerieni în octombrie 2004 luând parte în Misiunea Organizației Națiunilor Unite in Uniunea Africană, Darfur. Aceștia se pregătesc pentru îmbarcarea pe un avion de marfa tip C-130 al US Air Force.

Geografie

modificare

Relief

modificare
 
Harta Nigeriei.

Nigeria este situată în vestul africii, aflându-se în Golful Guineei. Având o suprafață totală de 923.768 km²,[43] ea este a 32-a țară din lume după suprafață. Mărimea ei este aproximativ ca cea a Venezuelei, fiind de aproape 2 ori mai mare decât California. Ea are 4047 km² de frontieră, țările vecine fiind Benin (773 km), Niger (1497 km), Ciad (87 km), Cameroon (1690 km) și are un litoral cu o lungime de 853 km.[44] Nigeria se află între 4-14° latitudine nordică și 2-15° longitudine estică.

Cel mai înalt punct este Chappal Waddi care se află la o înălțime de 2419 m. Râurile principale sunt Niger și Benue, care se converg revărsându-se în Delta Niger. Aceasta este una dintre cele mai mari delte fluviale din lume și locul unde se află o mangrovă de dimensiuni impunătoare.

Nigeria are un peisaj variat. La sud se întâlnește un climat ecuatorial, unde nivelul anual de precipitații este 60-80 mm.[45] La sud-estul țării se află Platoul Obudu. La sud-est de râul Benue sunt dealuri și munți, care formează Platoul Mambilla, cel mai mare platou din Nigeria. Acest platou se extinde prin granița cu Camerun.

Relieful dintre sudul îndepărtat și nordul îndepărtat este alcătuit din savană. Precipitațiile sunt limitate, între 500 și 1.500 mm/an. [45] Zona de savana se împarte in trei categorii: mozaic de padure-savană de Guineea, savană Sudan, și savană Sahel. Mozaicul de padure-savană de Guineea este alcătuit din câmpii de iarbă înaltă întreruptă de copaci. Savana de Sudan este similară, având în schimb ierburi și copaci de dimensiuni reduse. Savana de Sahel este format din zone de iarbă și nisip.[46] În regiunea Sahel, precipitațiile sunt mai mici de 500 mm pe an. [45] În partea de nord-est a țării se află Lacul Ciad, care este împărțit cu Niger, Ciad și Camerun.

Zona din apropierea graniței cu Camerun, aproape de coastă, este pădurea tropicală bogată și o parte din ecoregiunea pădurilor de coastă Cross-Sanaga-Bioko, un important centru pentru biodiversitate. Este un habitat pentru maimuța care se află în sălbăticie numai în această zonă și peste graniță în Camerun. Zonele din jurul Calabar, Cross River State, de asemenea, în această pădure, se crede că conțin cea mai mare diversitate de fluturi din lume. Zona de sud a Nigeriei dintre Niger și Crucea Râului a pierdut cea mai mare parte a pădurii sale din cauza dezvoltării și recoltării prin creșterea populației, înlocuind-o cu pășuni (a se vedea pădurile de tranziție de la Niger).

Totul între sudul îndepărtat și nordul îndepărtat este savana (acoperire nesemnificativă a copacilor, cu ierburi și flori situate între copaci). Precipitațiile sunt mai limitate, între 500 și 1500 milimetri (20 și 60 in) pe an. [92] Zonele de savană din cele trei categorii sunt mozaicul pădurilor savană din Guineea, savana din Sudan și savana din Sahel. Guineana pădure-savană mozaic este câmpiile de iarba înaltă întreruptă de copaci. Sudanul savană este similar, dar cu ierburi mai scurte și copaci mai scurți. Savannahul Sahel este format din pete de iarbă și nisip, găsite în nord-est. [94] În regiunea Sahel, ploaia este mai mică de 500 milimetri (20 in) pe an, iar deșertul Sahara se încalcă [92]. În colțul nord-est al țării se află Lacul Ciad, pe care Nigeria îl împarte cu Niger, Chad și Camerun.

Clima

modificare

În partea de sud a țării se găsește un climat tropical, influențat de musonii ce provin din Oceanul Atlantic de Sud și aduc în regiune mase de aer cald și umed. În acest climat ecuatorial temperatura este aproape constantă pe tot parcursul anului. De exemplu, orașul Warri din partea de sud a Nigeriei înregistrează un maxim de 28° C în luna cea mai caldă, în timp ce temperatura cea mai joasă este de 26° C în luna cea mai rece. Partea de sud a Nigeriei este caracterizată de ploi abundente. Precipitațiile anuale în această regiune sunt foarte mari, depășind uneori 2.000 de mm/an.

În partea centrală și vestică a Nigeriei se găsește climatul tropical de savană. Acest climat prezintă un sezon ploios bine marcat și un sezon uscat cu un singur vârf cunoscut sub numele de maximă de vară, datorită distanței față de ecuator. Temperaturile sunt peste 18° C pe tot parcursul anului. Abuja, capitala Nigeriei care se află în centrul țării, are o temperatură care variază intre 18,4° C și 36,9° C, precum și precipitații anuale de aproximativ 1.500 mm cu un maxim de precipitații în luna Septembrie. [47]

Partea de nord a Nigeriei prezintă un climat tropical uscat. Cantitatea anuală de precipitații este mai mică în comparație cu partea de sud și centrală a Nigeriei. Sezonul ploios în partea de nord a Nigeriei durează doar trei-patru luni (iunie-septembrie). Restul anului este cald și uscat cu temperaturi care urcă și până la 40° C.

Climat alpin sau de munte se găsește în regiunile muntoase din Nigeria care depășesc 1520 de metri deasupra nivelului mării.

Demografie

modificare
Orașe importante
Oraș Populație
Lagos 7,937,932
Kano 3,848,885
Ibadan 3,078,400
Kaduna 1,652,844
Port Harcourt 1,320,214
Benin City 1,051,600
Maiduguri 1,044,497
Zaria 1,018,827


 
Distribuția populației Nigeriei pe stat federal.

Populația din Nigeria a crescut în perioada 1990-2008 cu 57 de milioane, având o rată de creștere de 60%. [48] Aproape jumătate din populația țării este alcătuită din tineri cu vârsta de maxim 14 ani. [49] Nigeria este cea mai populată țară din Africa și reprezintă aproximativ 18% din populația totală a continentului. Cu toate acestea, nu se știe exact cât de populată este Nigeria. [50]

Organizația Națiunilor Unite estimează că populația în 2009 a fost de 154,729,000, iar dintre aceștia 51,7% făceau parte din mediul rural iar 48,3% din mediul urban. Densitatea populației a fost estimată la 167,5 persoane pe kilometru pătrat. Rezultatele recensămintelor naționale din ultimele decenii au fost contestate. Rezultatele celui mai recent recensământ s-au eliberat în Decembrie 2006 și a dat o populație de 140,003,542. Singura categorie disponibila a fost sexul: 71,709,859 de bărbați și 68,293,08 de femei. În iunie 2012, președintele Goodluck Jonathan a declarat că nigerienii ar trebui să-și limiteze numărul de copii. [51]


Grupuri etnice

modificare
     
Harpist Hausa Bărbați Igbo Toboșari Yoruba
 
Femeie din nordul Nigeriei care ia parte într-un program de educare a sănătății. Aceasta a dat naștere primului ei copil la vârsta de 15 ani, într-o clinica specializată.

În Nigeria se găsesc mai mult de 250 de grupuri etnice, având diferite limbi și obiceiuri. Cele mai mari grupuri etnice sunt Hausa, Yoruba, Igbo și Fulani, reprezentând mai mult de 70% din populație, în timp ce Edo, Ijaw, Kanuri, Ibibio, Ebira, NUPE, Gwari, Itsekiri, Jukun, Urhobo, Igala, Idoma și TIV cuprind între 25 și 30%; alte minorități alcătuiesc restul de 5%. [52]

Numărul oficial de persoane aparținând fiecărei etnii a fost mereu controversat și contestat de membri ai diferitelor grupuri etnice care cred că recensământul este aranjat pentru a se obține superioritate numerică unor anumite grupuri etnice (de obicei considerate a fi grupuri din Nord).[53] [54][55]

Limbi vorbite

modificare

Limba oficială a Nigeriei este limba engleză, care a fost aleasă pentru a facilita unitatea culturală și lingvistică a țării, datorită influenței imperiului britanic care s-a încheiat în anul 1960. Mulți vorbitori de limba franceză din țările vecine au influențat engleza vorbită în regiunile de frontieră din Nigeria, iar unii cetățeni nigerieni au devenit suficient de fluenți în limba franceză pentru a lucra în țările din jur.

Cele mai importante limbi vorbite în Nigeria provin din trei familii majore de limbi din Africa: majoritatea fac parte din familia de limbi nigero-congoleze, cum ar fi limbile igbo, yoruba și fulfulde; limba kanuri, vorbită în nord-est, în special în statele Borno și Yobe, face parte din familia nilo-sahariană; iar limba hausa face parte din familia de limbi afro-asiatice.

Religie

modificare




 

Religia în Nigeria (2011)[56]

     Islam (50,4%)

     Creștinism (48,2%)

     Animism și altele (1,4%)

Islamul și creștinismul sunt religiile majore din Nigeria. Potrivit unor estimări recente, 50% din populația nigeriană aderă la islam (mai ales sunnism), iar creștinismul este practicat de 48% din populație (74% protestanți, 25% catolici, 1% alte denominații[57]). Adepții animismului și ai altor religii reprezintă 1,4% din populație. [56]

Toate religiile reprezentate în Nigeria au fost practicate în orașele majore în 1990. Islam predomină în nord și are o serie de suporteri yoruba în partea de sud-vest a țării. Nigeria are cea mai mare populație musulmană din Africa sub-sahariană. Protestantismul și creștinismul sunt, de asemenea, prezente în zonele de sud-vest, în timp ce catolicismul este practicat în special de igbo.

 
Moscheea națională din Abuja.

Patrimoniu mondial UNESCO

modificare

Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 2 obiective din această țară.

Comunicații

modificare

În anul 2010, 43,9 milioane de persoane aveau acces la internet.[58]

Vezi și

modificare

Referințe

modificare
 
Biserica națională a Nigeriei. Construita în 2005 în Abuja, aceasta este o biserică inter-denominațională (i.e. este folosita de mai multe denominații religioase).
  1. ^ „Nigeria”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ , Banca Mondială https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CD, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://data.worldbank.org/indicator/SI.POV.GINI  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Raportul Dezvoltării Umane,  
  5. ^ Horia C. Matei (). Enciclopedia Statelor Lumii. București: MERONIA. pp. 346–348. ISBN 978-973-7839-38-1. 
  6. ^ Nossiter, Adam (). „Nigerians Vote in Presidential Election”. The New York Times. Accesat în . 
  7. ^ Nigeria: Giant of Africa, by Peter Holmes 1987
  8. ^ The CIAWorld Fact Book 2014. Skyhorse Publishing, Inc. . ISBN 9781626360730. 
  9. ^ Library of Congress – Federal Research Division (iulie 2008). „Country profile: Nigeria” (PDF): 9. Accesat în . 
  10. ^ „Nigeria becomes Africa's largest economy”. Accesat în . 
  11. ^ „Nigerian Economy Overtakes South Africa's on Rebased GDP”. Accesat în . 
  12. ^ „UPDATE 2-Nigeria surpasses South Africa as continent's biggest economy”. Accesat în . 
  13. ^ „Nigeria”. World Bank. Accesat în . 
  14. ^ „Nigeria is poised to become Africa's most powerful nation”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „Nigeria”. West Africa Gateway. Accesat în . 
  16. ^ „Nigeria” (PDF). Accesat în . 
  17. ^ Kleiner, Fred S.; Christin J. Mamiya (). Gardner's Art Through the Ages: Non-Western Perspectives (ed. 13, revised). Cengage Learning. p. 194. ISBN 0-495-57367-1. 
  18. ^ „Nok Terracottas (500 B.C.–200 A.D.) | Thematic Essay | Heilbrunn Timeline of Art History | The Metropolitan Museum of Art”. Metmuseum.org. . Accesat în . 
  19. ^ a b Falola, Toyin; Heaton, Matthew M. (). A history of Nigeria. Cambridge University Press. p. 23. ISBN 0-521-68157-X. 
  20. ^ Laitin, David D. (). Hegemony and culture: politics and religious change among the Yoruba. University of Chicago Press. p. 111. ISBN 0-226-46790-2. 
  21. ^ MacDonald, Fiona; Paren, Elizabeth; Shillington, Kevin; Stacey, Gillian; Steele, Philip (). Peoples of Africa, Volume 1. Marshall Cavendish. p. 385. ISBN 0-7614-7158-8. 
  22. ^ Metz, Helen Chapin (). „Nigeria: A Country Study – The Slave Trade”. Library of Congress Country Studies. Accesat în . 
  23. ^ a b c Juang, Richard M. (). Africa and the Americas: culture, politics, and history : a multidisciplinary encyclopedia, Volume 2. ABC-CLIO. p. 597. ISBN 1-85109-441-5. 
  24. ^ a b Hrbek, Ivan (). Africa from the seventh to the eleventh Century. James Currey Publishers. p. 254. ISBN 0-85255-093-6. 
  25. ^ „Slavery – Historical survey – Slave societies”. Encyclopædia Britannica's Guide to Black History. Encyclopædia Britannica. . Accesat în . 
  26. ^ Kevin Shillington (2005). Encyclopedia of African History. Michigan University Press. p. 1401. ISBN 1-57958-455-1
  27. ^ „10 things about British slavery”. BBC News. . Accesat în . 
  28. ^ Description de l'Afrique ... Traduite du Flamand (Amsterdam, 1686; 1st ed., 1668), between pp. 320 and 321. (Library of Congress, Prints and Photographs Division, LC-USZ62-30841).
  29. ^ Garba, Safiya J., "The Impact of Colonialism on Nigerian Education and the Need for E-Learning Technique for Sustainable Development", Journal of Education and Social Research, MCSER-Mediterranean Center of Social and Educational Research (Rome; Vol. 2 (7) October 2012); p. 56 (ISSN 2239-978X)
  30. ^ „The end of slavery”. The Story of Africa. BBC News. Accesat în . 
  31. ^ Udofia, O. E. (). „Nigerian Political Parties: Their Role in Modernizing the Political System, 1920–1966”. Journal of Black Studies. 11 (4): 435–447. doi:10.1177/002193478101100404. ISSN 0021-9347. JSTOR 2784073. 
  32. ^ Murray, Senan (). „Reopening Nigeria's civil war wounds”. BBC News. Accesat în . 
  33. ^ "Background Paper on Nigeria and Biafra, Declassified Documents reference System.
  34. ^ Metz, Helen Chapin (). „Nigeria: A Country Study – Civil War”. Library of Congress Country Studies. Accesat în . 
  35. ^ „''The Biafra War and the Age of Pestilence''”. Litencyc.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ Shadows : Airlift and Airwar in Biafra and Nigeria 1967–1970, by Michael I. Draper
  37. ^ Watts, Michael (1987) State, Oil and Agriculture in Nigeria, Institute of International Studies, University of California,, ISBN 0-87725-166-5.
  38. ^ "Nigeria, Military Faces Daunting Challenges", AP Press International, 3 March 1984. Retrieved 22 February 2007.
  39. ^ "Nigeria stays calms as leader toppled in bloodless coup", The Globe and Mail, 28 august 1985. Retrieved 22 February 2007
  40. ^ Holman, Michael (24 February 1986) "Nigeria, Politics; Religious Differences Intensify", Financial Times
  41. ^ Bilski, Andrew, "Broken Promises", Maclean, 6 September 1993
  42. ^ Diamond, Larry; Kirk-Greene, Anthony; Oyeleye Oyediran (1997) Transition without End: Nigerian Politics and Civil Society Under Babangida, Vantage Publishers, ISBN 978-2458-54-6
  43. ^ „Rank Order – Area”. The World Factbook. Central Intelligence Agency. Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ „Africa :: Nigeria”. The World Factbook. Central Intelligence Agency. . Arhivat din original la . Accesat în .  *Liniile de coastă și frontierele fluviale sau naturale sunt fractale, a cărui lungime este imprecisă și depinde de convenția de măsurare adoptată.
  45. ^ a b c „Regions Used to Interpret the Complexity of Nigeria”. Geographical Alliance of Iowa. University of Northern Iowa. Arhivat din original la . Accesat în . 
  46. ^ „The Human and Physical Characteristics of Nigeria”. Geographical Alliance of Iowa. University of Northern Iowa. Arhivat din original la . Accesat în . 
  47. ^ Publications
  48. ^ CO2 Emissions from Fuel Combustion Arhivat în , la Wayback Machine. Population 1971–2008 IEA pdf Arhivat în , la Wayback Machine. pp. 83–85
  49. ^ „Young vs. Old”. Rferl.org. Accesat în . 
  50. ^ „50 Things You Didn't Know About Africa” (PDF). World Bank. Accesat în . 
  51. ^ Nigerian President Goodluck Jonathan urges birth control retrieved 2 July 2012
  52. ^ "Nigeria" in Geographica: The complete Atlas of the world, Random House, 2002, ISBN 0-375-72037-5
  53. ^ Onuah, Felix (). „Nigeria gives census result, avoids risky details”. Reuters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  54. ^ Lewis, Peter (). Growing Apart: Oil, Politics, and Economic Change in Indonesia and Nigeria. University of Michigan Press. p. 132. ISBN 0-472-06980-2. 
  55. ^ Suberu, Rotimi T. (). Federalism and Ethnic Conflict in Nigeria. US Institute of Peace Press. p. 154. ISBN 1-929223-28-5. 
  56. ^ a b „Religion – NigeriaInformation”. NigeriaBusinessFile. Arhivat din original la . Accesat în . 
  57. ^ „Table: Christian Population in Numbers by Country | Pew Research Center's Religion & Public Life Project”. Features.pewforum.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  58. ^ Nigeria - Top 10 tari cu cei mai multi utilizatori de internet - Nigeria, 14 jun 2011, Cristina Negraru, wall-street.ro, accesat la 26 mai 2012

Legături externe

modificare
Puteți găsi mai multe informații despre Nigeria prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
  Definiții și traduceri în Wikționar
  Imagini și media la Commons
  Citate la Wikicitat
  Texte sursă la Wikisursă
  Manuale la Wikimanuale
  Ghiduri turistice la Wikivoyage
  Resurse de studiu la Wikiversitate


  Nigeria --- Nigerieni -- Limba engleză
v • d • m

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Climă  • Cultură  • Demografie
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nigeria&oldid=16411033