Karabiner 98k
| Karabiner 98k | |
Pușcă cu repetiție Karabiner 98k | |
| Tip | Pușcă cu repetiție |
|---|---|
| Loc de origine |  Germania Nazistă
|
| Istoric operațional | |
| În uz | 1935-prezent |
| Folosit de | Vezi Utilizatori |
| Războaie | Al Doilea Război Mondial |
| Istoric producție | |
| Proiectant | Mauser |
| An proiectare | 1934 |
| An producție | 1934–1945 |
| Bucăți construite | 14,600,000+ |
| Date generale | |
| Greutate | 3.7–4.1 kg |
| Lungime | 1,110 mm |
| Lungime țeavă | 600 mm |
| Cartuș | 7.92×57mm Mauser[1][2] |
| Cadență de tragere | 15 cartușe pe minut[1] |
| Viteză inițială | 760 m/s |
| Bătaie eficace | 500 m (fără lunetă) ≥1,000 m (cu lunetă) |
| Încărcător | 5 cartușe[1][2] |
| Sistem de ochire | mecanic (țintire) |
Modifică text  |
|
Karabiner 98 kurz (Karabiner 98k, Kar98k sau K98k) este o pușcă cu repetiție cu un încărcător intern de 5 cartușe de calibrul 7,92×57 mm Mauser[1], produsă de Mauser. Carabina a intrat în dotarea Wehrmachtului în 21 iunie 1935 și a rămas cea mai utilizată armă a forțelor armate ale Germaniei Naziste până la finalul celui de-al Doilea Război Mondial.[2]
Istoricul proiectării
modificare| Această secțiune este goală. Puteți ajuta prin completarea ei. |
Istoricul utilizării
modificareÎn timpul celui de-al Doilea Război Mondial
modificareSpre sfârșitul războiului, carabina a început să fie înlocuită de pușca de asalt StG 44, dar fiind o armă nouă, producția acesteia nu a putut satisface cererea, ceea ce a făcut ca Karabiner 98k să fie produsă și folosită în continuare ca armă principală a forțelor armate germane până la capitularea necondiționată a Germaniei din mai 1945.[3]
După cel de-al Doilea Război Mondial
modificareDupă cel de-al Doilea Război Mondial, mai multe țări europene au continuat producția unor variante ale puștii Karabiner 98k, ca de exemplu Fabrique Nationale (FN) în Belgia și Česká Zbrojovka (CZ) în Cehoslovacia, multe dintre acestea fiind fabricate folosind componente și utilaje germane capturate. În Cehoslovacia, pușca a fost cunoscută cu numele de P-18, sau puška vz.98N. În România, versiunea cehoslovacă a fost cunoscută sub denumirea familiară „ZB”, o abreviere pentru Zbrojovka Brno, producătorul de stat de arme și muniții al Cehoslovaciei. Această variantă a intrat în dotarea Gărzilor Patriotice, înainte ca un număr suficient de puști de asalt AKM să fie puse la dispoziția acestora.[4] Între anii 1950 și 1965, Iugoslavia a produs o variantă a puștii Karabiner 98k numită Model 1948.[4]
Utilizatori
modificare
Algeria: utilizată de Armata de Eliberare Națională algeră în războaie de gherilă.[5]
Austria[6]
Statul Independent al Croației: utilizată în număr mare de Ustașa.[7]
Cehoslovacia: după 1945.[4][8]
Danemarca[8]
Finlanda: din cauză că Armata Finlandei nu avea un lansator de grenade de producție proprie, au fost comandate 600 de puști cu lansatoare de grenade în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Doar 100 au fost folosite în luptă.[9]
Franța: utilizată înainte și după cel de-al Doilea Război Mondial.[8]
Germania Nazistă: pușca standard a Wehrmachtului.[2][4][7]
Germania de Vest: utilizată de garda de onoare a Bundeswehr.[8]
Republica Democrată Germană: utilizată de forțele terestre ale RDG până în anul 1960.[8]
Israel[8]
Norvegia[10]
Regatul României[11]
Suedia: au fost importate 5.000 de bucăți în anul 1939.[12]
Țările de Jos: după cel de-al Doilea Război Mondial.[13]
Note
modificare- ^ a b c d United States. War Department. General Staff (), German infantry weapons [Arme ale infanteriei germane] (în engleză), [Washington], [U.S. Govt. Print. Off.], p. 23, accesat în
- ^ a b c d „Karabiner 98k Mauser rifle” [Pușca Mauser Karabiner 98k] (în engleză). . Accesat în .
- ^ „German Mauser Kar 98A rifle, 1917” [Pușca Germană Mauser KAR 98A, 1917]. Muzeul Tehonlogiei, al Marelui Război și al celui de-al Doilea Război Mondial. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d „Karabiner 98k [K98]” (în engleză). firearms.net.au. Accesat în .
- ^ Windrow, Martin (). The Algerian War, 1954-62 [Războiul Alger, 1954-62]. Men-at Arms 312 (în engleză). Londra: Osprey Publishing. p. 10. ISBN 978-1-85532-658-3.
- ^ Schmidl, Erwin; Ritter, László (). The Hungarian Revolution 1956 [Revoluția ungară din 1956]. Elite 148 (în engleză). Osprey Publishing. p. 63. ISBN 9781846030796.
- ^ a b Bishop, Chris (). The Encyclopedia of Weapons of World War II [Enciclopedia Armelor celui de-al Doilea Război Mondial]. New York: MetroBooks. p. 216. ISBN 1-58663-762-2. Accesat în – via Google Books.
- ^ a b c d e f Mauser Bolt Rifles by Ludwig Olsen, 3rd edition, F. Brownell and Son, Publisher, p. 126
- ^ „FINNISH ARMY 1918 - 1945: RIFLES PART 6” [Armata Finlandei 1918 - 1945: Puști, partea a 6-a] (în engleză). www.jaegerplatoon.net. Accesat în .
- ^ Ball, Robert W.D. (). Mauser Military Rifles of the World (în engleză) (ed. 5). Gun Digest Books. pp. 222, 227. ISBN 978-1-4402-1544-5.
- ^ Axworthy, Mark; Scafes, Cornel I.; Craciunoiu, Cristian (). Third axis, fourth ally : Romanian armed forces in the European war, 1941-1945 (în engleză). London: Arms and Armour. p. 148. ISBN 1854092677.
- ^ „Swedish rifles - Gev m/39 and m/40” [Puști suedeze - Gev m/39 și m/40] (în engleză). gotavapen.se. Accesat în .
- ^ J.I.H Owen (). Brassey's Infantry Weapons of the World, 1950–1975 (în engleză). Bonanza Books. p. 57.