Iacob Stamati

mitropolit al Moldovei
Iacob Stamati
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Bistrița, Monarhia Habsburgică Modificați la Wikidata
Decedat (53 de ani) Modificați la Wikidata
Iași⁠(d), Iași, Moldova Modificați la Wikidata
Cetățenie Principatul Moldovei Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Funcția episcopală

Iacob, probabil cu numele laic de Ioan Stamati-Strămătura, numit și Iacob Nemțeanul,[1] Iacov Stamati sau Iacob Stamate, (n. , Bistrița, Monarhia Habsburgică – d. , Iași⁠(d), Iași, Moldova[2]) a fost un episcop ortodox român, care a îndeplinit funcția de mitropolit al Moldovei în perioada 1792–1803.

Lespedea funerară a mitropolitului Iacob din pridvorul Catedralei vechi „Sf. Gheorghe” din Iași

Biografie

modificare

Se știu puține despre originea sa. Cel mai probabil provine dintr-o familie de țărani săraci din Transilvania; pe tatăl său îl chema Alexandru, dar detaliile despre mamă sunt necunoscute. La unsprezece ani, viitorul mitropolit a intrat în Mănăstirea Neamț din Moldova. La 3 aprilie 1764 a fost tuns călugăr, luând numele monahal de Iacob. În mănăstire a învățat să citească și să scrie de la un călugăr mai educat. La scurt timp după intrarea în viața monahală, i s-a încredințat funcția de iconom al mănăstirii, care avea la acea vreme circa 500 de călugări. Apoi, din ordinul mitropolitului Moldovei, Gavriil, s-a mutat la Iași ca administrator al bunurilor mitropolitane[3]. Încurajat de Gavriil, și-a continuat educația[4].

În 1782 a fost hirotonit episcop al Hușilor și a rămas în această funcție timp de zece ani. A ajutat la reînnoirea și înflorirea eparhiei dărăpănate, dezvoltând activități pastorale, educaționale și culturale, deschiderea de noi biserici, renovarea și organizarea școlilor, sprijinirea elevilor[3]. În 1792 a fost numit mitropolit al Moldovei. În calitate de conducător al Bisericii Ortodoxe din Principatul Moldovei, și-a continuat activitatea recentă, contribuind la dezvoltarea culturii românești. A fost o figură influentă la curtea domnilor succesivi, care nu luau hotărâri fără a consulta boierii și mitropolitul. În Iași, a început construcția unei noi reședințe mitropolitane și a unei biserici private a Tuturor Sfinților și a renovat bisericile „Sf. Gheorghe” și „Întâmpinarea Domnului”, situate lângă reședința mitropolitană[3]. A deschis numeroase școli ortodoxe noi[5]. A susținut tipărirea de carte: a publicat în Iași Evangheliarul, Trebnicul și Psaltirea (1794), Apostolul (1795) și alte cărți liturgice și teologice, precum și Aritmetică și Geografia moldovenească[5] ale episcopului Amfilohie al Hotinului[2] pentru școli.

A rămas în funcție până la moartea sa în 1803.[5] A fost înmormântat în apropierea Catedralei „Sf. Gheorghe” din Iași.[6] Iacob a fost succedat în funcție de ucenicul său spiritual Veniamin Costache.[7]

  1. ^ Pentru a-l deosebi de mitropolitul Moldovei, Iacob I, cunoscut de la Mănăstirea Putna în care a locuit, Iacob Putneanul.
  2. ^ a b „ИАКОВ II”, www.pravenc.ru  (în rusă)
  3. ^ a b c „Mitropolitul Iacob Stamati: fermitate duhovnicească și simț gospodăresc”, Ziarul Lumina 
  4. ^ Bogdan Racu (), „Mitropolitul Gavriil Calimachi al Moldovei”, Doxologia - Portal Crestin Ortodox 
  5. ^ a b c „Sfinți români - Mitropolitul Iacob Stamati al Moldovei și Sucevei”. www.sfant.ro. 
  6. ^ „Iași :: Biserica Sf. Gheorghe - Mitropolia veche”, BISERICI.org, Arhivat din original în , accesat în  
  7. ^ „MITROPOLITUL VENIAMIN COSTACHI”, www.crestinortodox.ro