Henri d'Orléans, duce de Aumale

Prințul Henri
Duce de Aumale

Prințul Henri, cca. 1880
Date personale
Nume la naștereHenri Eugène Philippe Louis
Născut16 ianuarie 1822(1822-01-16)
Palais-Royal, Paris
Decedat (75 de ani)
Zucco, Sicilia
Înmormântatchapelle royale de Dreux[*][[chapelle royale de Dreux (chapel located in Eure-et-Loir, in France)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiLudovic-Filip al Franței
Maria Amalia a celor Două Sicilii
Frați și suroriLouise-Marie a Franței
Clementine de Orléans
Marie de Orléans[1]
Louis, Duce de Nemours
François d'Orléans, prinț de Joinville
Prințul Ferdinand-Filip al Franței[1]
Charles d'Orléans, duc de Penthièvre[*][[Charles d'Orléans, duc de Penthièvre (French prince, duke)|​]]
Antoine, Duce de Montpensier[1] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPrințesa Maria Carolina de Bourbon-Două Sicilii
CopiiLouis Philippe, Prinț de Condé
François Louis, Duce de Guise
Cetățenie Franța[2] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
colecționar de artă[*]
istoric
militar
scriitor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[3] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăCasa de Orléans
Deputat al Franței[*] Modificați la Wikidata
Membru al Consiliului General[*] Modificați la Wikidata
pair de France[*][[pair de France (political representative in early 19th century France)|​]] Modificați la Wikidata
seat 21 of the Académie française[*][[seat 21 of the Académie française |​]] Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorCharles de Montalembert[*][[Charles de Montalembert (French publicist, historian and Count of Montalembert, Deux-Sèvres (1810-1870))|​]]
SuccesorEugène Guillaume[*][[Eugène Guillaume (French sculptor (1822-1905))|​]]
Semnătură

Henri Eugène Philippe Louis d'Orléans, duce de Aumale (16 ianuarie 18227 mai 1897) a fost al cincilea și cel mai mic fiu din cei zece copii ai regelui Ludovic-Filip al Franței și ai reginei Maria Amalia a celor Două Sicilii. A fost un lider al cauzei orleaniste în Franța.

Primii ani

modificare
 
Portret al Prințul Henri la vârsta de 9 ani.

Prințul Henri s-a născut la Palais Royal din Paris. La vârsta de opt ani a moștenit o avere estimată la 66 de milioane de livre (aproximativ 200 de milioane de £ astăzi) și terenuri de la nașul său, Louis al VI-lea Henri de Bourbon-Condé, ultimul prinț de Condé. De asemenea, Henri a moștenit faimosul Castel Chantilly și domeniile Saint-Leu, Taverny, Enghien, Montmorency și Mortefontaine. Și-a făcut studiile la colegiul "Henri IV" din Paris înainte de a intra în armată la 16 ani cu rangul de căpitan de infanterie.

Căsătorie și copii

modificare

La 25 noiembrie 1844, la Neapole, s-a căsătorit cu Prințesa Maria Carolina de Bourbon-Două Sicilii, fiica lui Leopold, Prinț de Salerno și a soției lui, Arhiducesa Maria Clementina de Austria. Cuplul a avut patru copii, dintre care doar doi au supraviețuit adolescenței:

Cariera militară și exilul

modificare

S-a distins în timpul invaziei franceze din Algeria. În 1847 a devenit locotenent-general și a fost numit guvernator general al Algeriei, poziție pe care a deținut din 27 septembrie 1847 până la 24 februarie 1848.

 
Portret al Ducelui de Orléans Henri-Eugène-Philippe-Emmanuel, 1866.

După Revoluția de la 1848 din Franța, a fost înlocuit de Thomas-Robert Bugeaud în funcția de guvernator și s-a retras în Anglia pentru 23 de ani unde s-a îndeletnicit cu studii istorice și militare. Este autorul Histoire des princes de Condé, a cercerărilor asupra La Captivité du roi Jean Le Siège d'Alésia și a studiilor privind infanteria ușoară și Austria publicate de "Revue des Deux Mondes".

În 1861, într-o broșură intitulată Scrisoare despre istoria Franței adresată prințului Napoléon, el a răspuns vehement Prințului Napoléon, vărul împăratului Napoleon al III-lea, care într-un discurs la Senat pe 1 martie a atacat violent membri ai familiilor regale acuzându-i de trădarea "steagului lor, cauzei lor și a prințului lor pentru o popularitate personală falsă". Broșura a fost confiscată și editorul și cel care a imprimat-o au fost condamnați. În 1865, guvernul imperial s-a opus, de asemenea, publicării Histoire des princes de Condé, care totuși a fost publicat în 1869.

La izbucnirea războiului franco-prusac, și-a oferit voluntar serviciile pentru armata franceză, dar oferta sa a fost refuzată. Ales deputat de Oise la 8 februarie 1871 s-a întors în Franța. La 6 octombrie 1873 a prezidat în calitate de decan al generalilor de divizie, la Marele Trianon de la Versailles, consiliul de război care l-a condamnat la moarte pe mareșalul Bazaine - comandant șef al armatei la 13 august 1870 - care la 17 octombrie a încercat să explice capitularea de la Metz din 27 octombrie 1870: "Nu am avut nici un guvern (legal); nu m-am condus decât de conștiința mea".

A fost numit comandant al corpului VII de armată la Besançon și s-a retras din viața politică; în 1879 a devenit inspector-general al armatei. Actul excepțiilor care a trecut în 1883 a lipsit toți membrii familiilor care au domnit în Franța de pozițiile lor militare. În consecință, ducele de Aumale a fost pus pe lista de șomeri.

În primăvara anului 1897 la vârsta de 75 de ani s-a dus să-și petreacă câteva zile la Zucco, Sicilia unde a decedat.

Arbore genealogic

modificare
  1. ^ a b c Union List of Artist Names, , accesat în  
  2. ^ RKDartists, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în