Haroun Tazieff
| Haroun Tazieff | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | Garouk  |
| Născut | [3][4][5][6] Varșovia, Imperiul Rus |
| Decedat | (83 de ani)[3][6] Paris, Île-de-France, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Passy[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Belgia (–) Franța (–) |
| Ocupație | geolog speolog[*] vulcanolog[*] mining engineer[*] politician agronom regizor de film scriitor |
| Limbi vorbite | limba franceză[7] |
| Activitate | |
| Porecle | Garouk |
| Alma mater | Universitatea din Liège[*] Gembloux Agro-Bio Tech[*] |
| Partid politic | Génération écologie[*] |
| Premii | Patron’s Medal[*] ()[1] prix Jean-Perrin[*] () Mungo Park Medal[*] () prix Jean-Walter[*] ()[2] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Haroun Tazieff (n. , Varșovia, Imperiul Rus – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un vulcanolog și geolog francez. A devenit celebru prin faptul că a filmat erupții vulcanice și curgeri de lavă, fiind și autor al mai multor cărți despre vulcani.[8]
Biografie
modificareS-a născut în Varșovia (pe atunci în Imperiul Rus), tatăl său fiind un medic tătar, iar mama sa o chimistă evreică și doctor în științe politice. A trăit începând din 1917 la Bruxelles (Belgia). A absolvit studii de agronomie la Gembloux în 1938, precum și studii de geologie la Universitatea din Liège în 1944. El a fost mai târziu secretar de stat în Franța, fiind însărcinat cu prevenirea riscurilor majore.
Filmul The Violent Earth realizat de National Geographic a prezentat expedițiile lui Tazieff în vulcanii Etna din Sicilia în 1971 și Nyiragongo din Republica Democrată Congo (cunoscută pe atunci sub numele de Zair) în 1972, în care el a încercat, fără succes, să coboare într-un lac de lavă activ pentru a colecta mostre (pe care le obținuse într-o expediție anterioară din 1959).
A participat la primele explorări ale "Abisului Pierre Saint-Martin" din Spania. În 1952, el filma ascensiunea lui Marcel Loubens atunci când cablul troliului s-a rupt, iar Loubens a căzut peste 80 de metri. El a murit după 36 de ore, iar cadavrul său a putut fi scos din peșteră abia în 1954.
Harun Tazieff a devenit celebru în Franța, după publicarea cărții Le Gouffre de la Pierre Saint-Martin (apărută în opt ediții, prima dintre ele fiind editată în 1952 de Editura Arthaud din Grenoble).
Tazieff a murit în 1998 și a fost îngropat în Cimitirul Passy din cartierul parizian Passy.[8]
Referințe
modificare- ^ Gold Medal Recipients
- ^ http://www.academie-francaise.fr/haroun-tazieff Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Haroun Tazieff, SNAC, accesat în
- ^ Haroun Tazieff, Roglo
- ^ „Haroun Tazieff”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ a b Haroun Tazieff, Biographie nationale de Belgique, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b „Haroun Tazieff, 83, a Volcanist And Iconoclast on Environment”. New York Times. . Accesat în .