Wikipedia

Guvernul Emil Boc (1)

(Redirecționat de la Guvernul Boc (1))
Guvernul Emil Boc I

al 118-lea Guvern al al României
Demis prin moțiune de cenzură

Data formării
Data dizolvării
Oameni și organizații
Prim-ministru Emil Boc
Șeful statului Traian Băsescu
Număr total de miniștri 21
Partide membre

Guvern de coaliție bipartită majoritară

Partide de opoziție
Liderii opoziției
Istoria
Alegeri precedente 2008
Mandatul legislativului 2008–2012
Precedent Guvernul Tăriceanu II
Succesor Guvernul Emil Boc (2)
Modifică text Consultați documentația formatului

Guvernul Emil Boc (1) a deținut puterea executivă în România din 22 decembrie 2008 până în 23 decembrie 2009. Din 13 octombrie 2009, când a fost demis prin moțiune de cenzură, a continuat să funcționeze interimar, fiind obligat să îndeplinească „numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern”.[1] Acest guvern este succesorul Guvernului Popescu Tăriceanu, pe care l-a înlocuit la finalul anului 2008. Este, de asemenea primul guvern român care a căzut prin moțiune de cenzură după revoluție, după adoptarea acestui act de către Parlament la 13 octombrie 2009.[2]

Guvernul Emil Boc cu prilejul învestiturii
Pentru guvernul român în funcție între 23 decembrie 2009 și 6 februarie 2012, vedeți Guvernul Emil Boc (2).

Istoric

modificare

La data de 10 decembrie 2008, Theodor Stolojan este nominalizat de președintele Traian Băsescu în funcția de prim ministru desemnat [3][4] , acesta din urmă demarând negocierile pentru formarea unei coaliții parlamentare pentru susținerea guvernului.[12][13][nefuncțională] Sprijinul parlamentar este obținut formal în data de 14 decembrie 2008 când PD-L și alianța PSD+PC ajung la un acord de guvernare intitulat "Parteneriat Pentru România".[14][15] [16] Arhivat în , la Wayback Machine. O zi mai târziu, după semnarea acordului, Theodor Stolojan își anunță demisia [17][18][nefuncțională].

Pe 15 decembrie 2008, prim ministru desemnat devine Emil Boc[19][20], pe baza acordului deja semnat între PD-L si PSD+PC. La data de 18 decembrie 2008, premierul desemnat Emil Boc anunță componența noului cabinet[5][21][22] Arhivat în , la Wayback Machine.[23][24][nefuncțională][25][nefuncțională][26]. Noul guvern primește votul de învestitură din partea Parlamentului în data de 22 decembrie 2008[27][28]. Funcționarea guvernului Boc a fost defectuoasă de la început [29][nefuncțională] [30][31] Arhivat în , la Wayback Machine., distensiunile dintre membrii guvernului accentuându-se odată cu apropierea campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2009.[32][nefuncțională][33][nefuncțională] La 1 octombrie 2009 alianța PSD+PC părăsește guvernul Boc, miniștrii săi demisionând din guvern [34][nefuncțională][35][36].

In aceeași zi, 1 octombrie 2009, PD-L iși asumă susținerea unui guvern minioritar [37][38]. În această formulă, guvernul era format dintr-un număr redus de miniștrii - 10 din care 8 gestionau cate două portofolii ministeriale[6] [39][nefuncțională] Acest guvern a funcționat în această componență redusă până la data de 13 octombrie 2009 când va fi demis în parlament [40] Arhivat în , la Wayback Machine.[41] ca urmare a adoptării unei moțiuni de cenzură depusă de opoziție [42][43]

Începând cu 13 octombrie 2009, guvernul în componența sa redusă, a funcționat ca guvern interimar, pe întreaga perioadă electorală, până la 23 decembrie 2009 când un nou guvern este validat si depune jurământul [44]

Pe 14 octombrie 2009, președintele Traian Băsescu îl numește pe Lucian Croitoru ca premier desemnat, acesta demarând în aceeași zi consultări pentru obținerea susținerii parlamentare.[7][8][9] Guvernul prezentat de Croitoru[10] nu a primit votul de investitură în parlament [11][12].

Pe 6 noiembrie 2009 în urma consultărilor, președintele Traian Băsescu îl numeste pe Liviu Negoiță ca premier desemnat[13][14] acesta încercând să formeze o coaliție politică de susținere în parlament[15][16][17][18]. La 16 decembrie 2009 Liviu Negoiță, își depune mandatul [19][20], o zi mai târziu fiind anunțat numele noului premier.

Problemele de la portofoliul Administrației și Internelor

modificare

Din primele luni de mandat, au apărut probleme la conducerea Ministerului Administrației și Internelor. După ce ministrul Gabriel Oprea l-a numit pe chestorul Virgil Ardelean în funcția de director al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, Partidul Social Democrat, din care făcea parte Oprea, i-a retras acestuia sprijinul politic, deoarece numirea lui Ardelean nu a fost făcută cu acordul conducerii partidului.[21] Oprea a demisionat la 14 ianuarie 2009 din funcția de ministru, în ciuda protestelor organizației PSD Ilfov.[22] El și-a apărat acțiunile, spunând că „nu a acceptat să intre în minister și să ocupe funcții importante oameni impuși pe alte criterii decât competența”.[22]

Gabriel Oprea a fost înlocuit la 20 ianuarie de Liviu Dragnea la conducerea MAI, dar și acesta a demisionat după doar 13 zile, motivând că fondurile alocate Ministerului pentru anul 2009 sunt insuficiente pentru realizarea proiectelor asumate.[23] Dupa demisia lui Dragnea, ministru al internelor a devenit vicepremierul Dan Nica.[24]

Tot ministerul internelor a fost generatorul următoarei crize politice majore. Ministrul Dan Nica a declarat la 25 septembrie 2009, la Craiova, că alegerile prezidențiale ce urmau ar putea fi fraudate și că deja nu se mai poate închiria niciun autocar pentru data de 22 noiembrie 2009, ziua alegerilor, cu referire la posibila fraudare organizată prin vot multiplu la mai multe secții de votare, anunțând că autocarele folosite în acest scop vor fi confiscate. Afirmațiile sale au fost infirmate de presă,[25] iar apoi primul ministru Emil Boc l-a făcut pe Nica răspunzător de creșterea infracționalității în România în perioada sa de mandat și a propus revocarea sa.[26] Dan Nica a continuat să fie susținut de PSD, care a refuzat să propună un înlocuitor, și, după ce președintele a semnat decretul de revocare, acest partid s-a retras de la guvernare, toți miniștrii săi fiind înlocuiți în guvern cu interimari de la PD-L.[27][28]

Componența Guvernului Boc I

modificare
Prim-ministru Nume Partid În funcție din Până la
Prim-ministru al României Emil Boc PD-L 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Vice Prim-ministru Nume Partid În funcție din Până la
Vice Prim-ministru Dan Nica PSD 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Portofolii Nume Partid În funcție din Până la
Ministerul Justiției si Libertatii cetatenesti Cătălin Predoiu Independent 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Apărării Naționale Mihai Stănișoară PD-L 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National Theodor Paleologu PD-L 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Agriculturii, Padurilor si dezvoltarii rurale Ilie Sârbu PSD 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Sănătății Publice Ion Bazac PSD 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Afacerilor Externe Cristian Diaconescu PSD 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Economiei Adriean Videanu PD-L 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Finanțelor Publice Gheorghe Pogea PD-L 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale Marian Sârbu PSD 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Mediului Nicolae Nemirschi PSD 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Radu Berceanu PD-L 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Adiministrației și Internelor Gabriel Oprea PSD 22 decembrie 2008 13 ianuarie 2009
Dan Nica (interimar) PSD 13 ianuarie 2009 20 ianuarie 2009
Liviu Dragnea PSD 20 ianuarie 2009 1 februarie 2009
Dan Nica PSD 2 februarie 2009 1 octombrie 2009
Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței Vasile Blaga PD-L 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Educației, Cercetării și Inovării Ecaterina Andronescu PSD 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Tineretului și Sportului Monica Iacob Ridzi PD-L 22 decembrie 2008 14 iulie 2009
Luminița Plăcintă PD-L 14 iulie 2009 1 octombrie 2009
Ministerul Turismului Elena Udrea PD-L 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul Comunicațiilor și al Societății Informaționale Gabriel Sandu PD-L 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii,
al Comerțului și al Mediul de Afaceri 		Constantin Niță PSD 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009
Miniștrii delegați Numele Partidul În funcție din Până la
Ministerul pentru Relația cu Parlamentul Victor Ponta PSD 22 decembrie 2008 1 octombrie 2009

Componența Guvernului interimar

modificare
1 octombrie 2009 - 23 decembrie 2009
Portofolii Nume Partid În funcție din Până la
Prim-ministru al României
Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (interimat) 		Emil Boc PD-L 1 octombrie 2009 23 decembrie 2009
Ministerul Justiției si Libertatii cetatenesti
Ministerul Afacerilor Externe (interimat) 		Cătălin Predoiu Independent 1 octombrie 2009 23 decembrie 2009
Ministerul Apărării Naționale Mihai Stănișoară PD-L 1 octombrie 2009 23 decembrie 2009
Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National Theodor Paleologu PD-L 1 octombrie 2009 23 decembrie 2009
Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
Ministerul Agriculturii, Padurilor si dezvoltarii rurale (interimat) 		Radu Berceanu PD-L 1 octombrie 2009 23 decembrie 2009
Ministerul Economiei
Ministerul Sănătății Publice (interimat) 		Adriean Videanu PD-L 1 octombrie 2009 23 decembrie 2009
Ministerul Finanțelor Publice
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (interimat) 		Gheorghe Pogea PD-L 1 octombrie 2009 23 decembrie 2009
Ministerul Turismului
Ministerul Mediului (interimar) 		Elena Udrea PD-L 1 octombrie 2009 23 decembrie 2009
Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței Vasile Blaga PD-L 1 octombrie 2009 23 decembrie 2009
Ministerul Adiministrației și Internelor (interimat) 1 octombrie 2009 27 noiembrie 2009

[45]

Ministerul Tineretului și Sportului
Ministerul pentru Relația cu Parlamentul (interimat) 		Luminița Plăcintă PD-L 1 octombrie 2009 23 decembrie 2009
Ministerul Comunicațiilor și al Societății Informaționale
Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, al Comerțului și al Mediul de Afaceri (interimat) 		Gabriel Sandu PD-L 1 octombrie 2009 23 decembrie 2009

Note

modificare
  1. ^ „Constituția României Art. 110”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Roșu, Iulia; Stoica, Mihaela; Bâlă, Valentin (). „Primul Guvern după 1989 care cade prin moțiune de cenzură (254 - 176)”. Adevărul. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ AdamPopescu, de. „Numirea lui Stolojan, în presa internațională” (în Romanian). evz.ro. Accesat în . 
  4. ^ „Theodor Stolojan, desemnat de Traian Basescu pentru functia de premier - Politic - HotNews.ro”. www.hotnews.ro. . Accesat în . 
  5. ^ EVZ - S-A FĂCUT GUVERNUL ROȘU/PORTOCALIU[nefuncțională]
  6. ^ Realitatea TV - Componenta guvernului interimar Boc
  7. ^ [1]
  8. ^ [2]
  9. ^ [3]
  10. ^ HN - Lucian Croitoru a anuntat lista noilor ministri
  11. ^ [4]
  12. ^ [5][nefuncțională]
  13. ^ [6]
  14. ^ [7][nefuncțională]
  15. ^ HN - Liviu Negoita si-a prezentat Cabinetul
  16. ^ [8][nefuncțională]
  17. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ [9][nefuncțională]
  19. ^ [10]
  20. ^ [11]
  21. ^ Mihaela Stoica, Silvana Chiujdea (). „PSD ii retrage sprijinul politic lui Gabriel Oprea”. Adevărul. Accesat în . [nefuncțională]
  22. ^ a b Florin Ciornei, Anca Simina (). „Gabriel Oprea, demisie cu voie de la Cotroceni”. Evenimentul Zilei. Accesat în . 
  23. ^ Dumitrina Galantonu (). „Liviu Dragnea a demisionat din functia de ministru de Interne”. Hotnews.ro. Accesat în . 
  24. ^ „Dan Nica, al treilea ministru de interne al PSD”. Gândul. . Accesat în . 
  25. ^ Mincan, Mihai (). „Află care e motivul remanierii: Nica, prins cu minciunica”. Adevărul. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ Niculescu, Izabela (). „Ziua divorțului PSD-PDL”. Cotidianul. Accesat în . 
  27. ^ Neagu, Alina (). „Coaliția s-a rupt, miniștrii PSD au demisionat din Guvern”. Hotnews.ro. 
  28. ^ „Premierul a anunțat interimarii la ministerele PSD: Predoiu la Externe, Videanu la Sănătate, Udrea la Mediu, Boc la Educație”. Hotnews.ro. . 

Legături externe

modificare
Precedat(ă) de:
Guvernul Călin Popescu-Tăriceanu 		Guvernul Emil Boc (1) Succedat(ă) de:
Guvernul Emil Boc (2)


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Guvernul_Emil_Boc_(1)&oldid=16342491