Filip I de Namur
Date personale
Născut1174[1][2] Modificați la Wikidata
Valenciennes, Țările de Jos de Sud, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (38 de ani) Modificați la Wikidata
Valenciennes, Țările de Jos de Sud, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatNamur Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (dizenterie) Modificați la Wikidata
PărințiBalduin al V-lea de Hainaut
Margareta I de Flandra Modificați la Wikidata
Frați și suroriYolanda de Flandra
Isabelle de Hainaut
Balduin I de Constantinopol
Henric I de Hainaut Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria de Franța () Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriconte
Familie nobiliarăCasa de Flandra[*]

Filip I de Namur, numit și cel Nobil (n. 1175 – d. 9 octombrie 1212), a fost marchiz Namur de la 1195 până la moarte.

Filip a fost al doilea fiu al contelui Balduin al V-lea de Hainaut cu contesa Margareta I de Flandra. Bunica sa pe linie paternă a fost Alice de Namur.

Balduin al V-lea purtase în 1190 un război împotriva unchiului său, Henric al IV-lea de Luxemburg, cu scopul de a instaura independența Namurului față de Luxemburg, iar în 1194, împăratul german Henric al VI-lea de Hohenstaufen declarase Namur ca fiind markgrafat (marchizat). Intenția lui Balduin fusese de a lăsa Namur fiului său Filip, dar ca fief al Hainaut. Cu toate acestea, Theobald I de Bar, care se căsătorise cu moștenitorarea lui Henric de Luxemburg, Ermesinda, refuza să abandoneze Namur și l-a atacat pe Filip. Războiul a durat vreme de trei ani, până la încheierea unui tratat semnat la Dinant în 26 iulie 1199, prin care Filip era recunoscut ca deținător al Namurului.

Filip a fost lăsat ca regent pentru Hainault atunci când fratele său mai mare, Balduin al VI-lea de Hainaut a plecat pentru a participa la Cruciada a patra și a activat ca protector pentru tinerele moștenitoare de Flandra și de Hainaut, Ioana și Margareta.

În timpul unui război cu Franța, Filip a ajuns în închisoare și și-a răscumpărat libertatea doar prin căsătoria cu Maria, fiica regelui Filip al II-lea August cu Agnes de Merania, și prin trimiterea celor două nepoate ale sale la curtea regală a Franței. Acest din urmă lucru a fost considerat ca o insultă de către baronii de Flandra și Hainaur, care s-au răsculat și l-au silit pe Filip să renunțe la regență.

În Namur, domnia lui Filip a fost pașnică, el promovând o bună concordie socială. El a intervenit ca mediator în disputele multor seniori. Filip a murit de dizenterie la 9 octombrie 1212 în Valenciennes, după ce a desemnat ca moștenitor pe nepotul său Filip de Courtenay, sub numele de Filip al II-lea de Namur.

  1. ^ Philippe, opac.vatlib.it 
  2. ^ Philip I de Namur, Comte de Namur, The Peerage, accesat în