Discipolul diavolului (film)

film din 1959 regizat de Guy Hamilton
Pentru alte sensuri, vedeți Discipolul diavolului.
Discipolul diavolului
Rating
Titlu originalThe Devil's Disciple
Genfilm de comedie  Modificați la Wikidata
RegizorGuy Hamilton  Modificați la Wikidata
ScenaristJohn Dighton[*][[John Dighton (scenarist britanic)|​]]
Roland Kibbee[*]  Modificați la Wikidata
Bazat peDiscipolul diavolului  Modificați la Wikidata
ProducătorHarold Hecht[*]  Modificați la Wikidata
StudioHecht-Hill-Lancaster Productions[*][[Hecht-Hill-Lancaster Productions (American film production company)|​]]
Bryna Productions[*][[Bryna Productions (American film production company)|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuitorUnited Artists  Modificați la Wikidata
Director de imagineJack Hildyard[*][[Jack Hildyard (British cinematographer)|​]]  Modificați la Wikidata
MuzicaRichard Rodney Bennett[*][[Richard Rodney Bennett (British composer and pianist (1936-2012))|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuțieBurt Lancaster
Kirk Douglas
Laurence Olivier
Eva Le Gallienne[*]
Harry Andrews
George Rose[*]
Percy Herbert[*]
Allan Cuthbertson[*][[Allan Cuthbertson (actor australian)|​]]
Basil Sydney[*]
Mervyn Johns[*]  Modificați la Wikidata
Premiera  Modificați la Wikidata
Durata82 min.  Modificați la Wikidata
Țara Statele Unite ale Americii
 Regatul Unit  Modificați la Wikidata
Filmat înTring[1]
Elstree Studios[*][[Elstree Studios (film and television production facility on Shenley Road, Borehamwood, Hertfordshire)|​]][1]  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiNew Hampshire  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba engleză  Modificați la Wikidata
Prezență online

Discipolul diavolului (în engleză The Devil's Disciple) este un film americano-britanic regizat de Guy Hamilton după un scenariu de John Dighton și Roland Kibbee bazat pe piesa de teatru omonimă din 1987 de George Bernard Shaw. În rolurile principale au interpretat actorii Burt Lancaster ca reverendul Anthony Anderson, Kirk Douglas ca Richard „Dick” Dudgeon și Laurence Olivier ca generalul britanic John Burgoyne.

A fost produs de studiourile Hecht-Hill-Lancaster Productions[*][[Hecht-Hill-Lancaster Productions (American film production company)|​]] și a avut premiera la 20 august 1959, fiind distribuit de United Artists. Coloana sonoră a fost compusă de Richard Rodney Bennett[*][[Richard Rodney Bennett (British composer and pianist (1936-2012))|​]].

Cheltuielile de producție s-au ridicat la 1,5 milioane $[2] și a avut încasări de 1,8 milioane $ (estimativ, vânzări în SUA și Canada).[3]

Piesa are loc la Websterbridge, New Hampshire, în 1777,[4] când a început Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii (Campania de la Saratoga). Prezintă câteva figuri de așa-ziși puritani, care pretind că îl slujesc pe Dumnezeu: doamna Dudgeon, cei doi frați William și Titus Dudgeon împreună cu soțiile lor.

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Povestea începe cu moartea prin spânzurarea a lui Pietro Dudgeon, un colonist rebel împotriva dominației engleze și cu moartea fratelui său Titus, capul familiei, care plecase să-și ia rămas bun de la primul, murind imediat din cauze naturale. Dick fură noaptea cadavrul spânzurat al tatălui său și-l duce în satul său noaptea, la cimitir, pentru ca reverendul Anderson să-l îngroape. Pentru a afla cine are dreptul la moștenire, întreaga familie se adună, împărțită în două grupuri: oameni buni, puritani, precum doamna Dudgeon, soția lui Titus și celelalte rude; și de cealaltă parte „discipolul diavolului” Dick, fiul cel mare al familiei Dudgeon. Apoi, la întrunire mai participă figura autoritară a reverendului Anderson, fidel rolului său de pastor de suflete, dar în niciun caz obtuz, și cel al tinerei sale soții, Judith.

Când trupele engleze, comandate de generalul Burgoyne, ajung în sat, decid să-l aresteze și să-l judece pe reverendul Anderson, despre care se crede că este implicat în rebeliune, fiind suspectat că a luat cadavrul, dar când soldații ajung la casa lui, îl găsesc pe Dick, care era acolo și aștepta ca reverendul să se întoarcă de la mama bolnavă a lui Dick. Dick este arestat în locul reverendului, dar nu le spune nimic soldaților, intenția sa este să-l salveze pe Anderson, convingând-o pe biata sa soție să tacă. Femeia acceptă la început, convinsă că soțul ei se va prezenta imediat pentru a clarifica totul, dar acest lucru nu se întâmplă. Începe un dialog foarte înțelept între Dick Dudgeon și generalul Burgoyne care, chiar și cu reticență, nu poate evita să fie condamnat la spânzurare. Dar Revoluția Americană evoluează rapid și, cu câteva momente înainte de execuție, Anderson reapare călare, de data aceasta este căpitan al insurgenților (voluntarilor) din Springtown, și confirmă înfrângerea britanicilor. Dick este salvat și în final se dezvăluie că generalul Burgoyne se va preda americanilor 3 săptămâni mai târziu (la 17 octombrie 1777) deoarece armata pe care o aștepta (condusă de generalul Howe) nu a plecat de la New York de birocrația din Ministerului Britanic al Războiului. În ultima scenă, generalul Burgoyne îi invită pe Dick și pe Judith (soția reverendului) la un ceai înainte de armistițiul temporar.

Distribuție

modificare

Au interpretat actorii:

  1. ^ a b http://www.imdb.com/title/tt0052735/locations?ref_=tt_dt_dt  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Kate Buford, Burt Lancaster: An American Life, Da Capo 2000 p 190
  3. ^ "1959: Probable Domestic Take", Variety, 6 January 1960 p 34
  4. ^ https://www.teatrulreginamaria.ro/ro/trupa-iosif-vulcan/arhiva/204-spectacole/stagiunea-1963-1964/1696-discipolul-diavolului

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare