Cuphophyllus
Cuphophyllus (Marinus Anton Donk, 1962 ex Marcel Bon, 1984) din încrengătura Basidiomycota, în ordinul Agaricales și familia Hygrophoraceae[1][2] este un gen de ciuperci cu conform Index Fungorum actual (2023) cu aproape 70 specii[3] (în Europa aproximativ doar 20)[4]) în marea majoritate comestibile și niciodată otrăvitoare. Un nume popular nu este cunoscut. Toți bureții genului sunt saprofiți, unii posibil în plus micorizanți. Se dezvoltă în grupuri preferat prin pășuni, pajiști, în special cele mai uscate și sărace în nutrienți, Majoritatea speciilor s-au specializat în locații sărace, adesea destul de uscate, reacționând sensibil la pășunatul intensiv și la fertilizarea, în special cea minerală. Tip de specie este Cuphophyllus pratensis.[5][6]
| Cuphophyllus | |
|---|---|
_Bon_486207.jpg)
| |
| Cuphophyllus pratensis (ciuciuleni de iarbă) | |
| Clasificare științifică | |
| Domeniu: | Eucariote |
| Regn: | Fungi |
| Diviziune: | Basidiomycota |
| Clasă: | Agaricomycetes |
| Ordin: | Agaricales |
| Familie: | Hygrophoraceae |
| Gen: | Cuphophyllus (Donk) Bon (1984) |
| Specia tip | |
| Cuphophyllus pratensis (Schaeff.) Bon (1985) | |
| Sinonime | |
| |
Modifică text  |
|
Taxonomie
modificareSpeciile ale acestui gen au fost alăturate anterior genului Camarophyllus (Fr.) P.Kumm., 1871). Dar, așa cum a susținut micologul neerlandez Marinus Anton Donk (1908-1972) în volumul 5 al jurnalului micologic Nova Hedwigia din 1962, tipul de specie ar trebui să fie Agaricus camarophyllus (Alb. & Schwein., 1805), specia de la care genul își luase numele, ce însă a însemnat, că Camarophyllus în sens strict este un sinonim al genului Hygrophorus, deoarece Agaricus camarophyllus este o specie Hygrophorus (Hygrophorus camarophyllus ). În urmă, Donk a redenumit genul drept subspecie a genului Hygrocybe.[7]
Apoi, în 1984, micologul francez Marcel Bon a creat genul propriu Cuphophyllus, mutând toate speciile implicate.[8] Dar, mai întâi, genul a fost văzut numai un sinonim cu genul Hygrocybe de către cele mai multe autorități,[9] până în 2011, când cercetări moleculare bazate pe analiza cladistică a secvențelor ADN, au indicat faptul că Cuphophyllus este monofiletic și formează un grup natural distinct de Hygrocybe în sens strict.[10]
În 2012, a mai fost propusă o altă denumire de către micologul italian Alfredo Vizzini, anume Dermolomopsis[11] care în nu este folosită în acest context.
Numele generic este derivat din cuvintele de limba greacă veche (greacă veche κυρτός= aplecat, arcuit, curbat)[12] și (greacă veche φύλλον= frunză, frunziș, petală).[13]
Descriere
modificare
- Pălăria: higrofană, de dimensiune relativ mică până la mijlocie cu un diametru de 2,5-7 (9) cm, este destul de moale, convexă cu marginea involută, ulterior aplanată, adesea turtit cocoșată și pe măsură ce ciuperca îmbătrânește deprimată, cu marginea curbată în sus. Cuticula uscată (cu excepția Cuphophyllus virgineus și foarte puține altele) este mată, lipsită de strălucire, la umezeală ceva lipicioasă cu un anumit luciu, netedă, golașă, unele specii fiind spre margine striate și translucide. Speciile sunt predominant colorate neremarcabil (albe, cafenii, cenușii, pal portocalii, roz-maronii până la brun murdar). Coloritul nu se schimbă după apăsare sau leziune, dar atunci când bureții sunt umezi, datorită higrofanității.
- Lamelele: moi până ceroase, îndepărtate, groase, inegale și ceva bulboase, adesea conectate între ele prin vene încrucișate (anastomoze), sunt uneori scurt decurente, dar preponderent profund decurente la picior. Coloritul este mereu mai deschis ca cel al cuticulei.
- Piciorul: destul de robust, de o statură mai gracilă, cu 2 la 9 cm lungime și 0,4-1,6 cm grosime este uscat, neted, nepătat și adesea încarnat slab fibrilos alb, cilindric, nu rar și îndoit, fiind plin mai târziu împăiat pe dinăuntru. Nu prezintă un inel și nu se colorează prin rupere.
- Carnea: are un context ferm până la destul de fragil, de colorit asemănător cuticulei, în centru adesea albicios. Mirosul nu este remarcabil, și gustul blând. [5][6]
- Caracteristici microscopice: are spori hialini (translucizi), neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod), netezi, groși, elipsoidali până sub-ovoidali nu constrânși, fără por germinal, având o mărime medie de 5,5-8 x 3-6 microni. Pulberea lor este preponderent albă, uneori crem-albicioasă. Basidiile sunt clavate, adesea înguste, cu 4 sterigme fiecare (în mod excepțional câteva doar cu 2 spori). Pileipellis este o cutis uscată. Himenoforul tramei este neregulat/iregular, format din elemente destul de scurte, cilindrice până umflate cu o dimensiune aproximativă de 20-150 x 3-15 microni. Cistidele (celule de obicei izbitoare și sterile care pot apărea între basidii și himen, stratul fructifer) lipsesc. Stipitipellis este slab diferențiată. Conexiuni cu cleme sunt prezente.[14]
Specii ale genului
modificareConform Index Fungorum, următoarele specii sunt clasificate în genul Cuphophyllus:[3]
|
|
Cuphophyllus ochraceopallidus (P.D.Orton) Bon (1985)
|
Specii ale genului în imagini (selecție)
modificare-
Cuphophyllus angustifolius -
Cuphophyllus borealis -
Hygrocybe canescens -
Cuphophyllus colemannianus -
Cuphophyllus flavipes -
Cuphophyllus fornicatus
_Bon_821115.jpg)
.jpg)
_Lodge,_Padamsee_%26_Vizzini_486214.jpg)
-
Cuphophyllus griseorufescens -
Cuphophyllus lacmus -
Cuphophyllus ochraceopallidus -
Cuphophyllus pratensis -
Cuphophyllus russocoriaceus -
Cuphophyllus virgineus
_P.D._Orton_%26_Watling_272584.jpg)
_Papetti_204573_crop.jpg)
Valorificare
modificareSpeciile ale genului Cuphophyllus sunt în majoritate comestibile dar numai puține de mare valoare culinară. În plus, multe soiuri au devenit rare, de aceea ar trebui fi cruțate și lăsate la loc.
Note
modificare- ^ Index Fungorum
- ^ Mycobank
- ^ a b Index Fungorum 2
- ^ Erhard Ludwig: „Beschreibungen - Die übrigen Gattungen der Agaricales mit weißem Sporenpulver”, în: „Pilzkompendium”,vol. 3, Editura Fungicon, Berlin 2012, ISBN 978-3-940316-03-5
- ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 100-102, ISBN 978-3-440-13447-4
- ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 112-113 - 3, ISBN 978-3-440-14530-2
- ^ Marinus Donk: „Hygrocybe subgen. Cuphophyllus” în: „Beihefte (suplement) zur Nova Hedwigia”, vol 5, 1962, p. 45
- ^ Marcel Bon: „Le genre Cuphophyllus (Donk) st. nov.”, în: „Documents Mycologiques”, Editura Société mycologique du Nord de la France vol. XIV, nr. 56, Lille, octombrie 1984, p. 9-12
- ^ David Boertmann: „The Genus Hygrocybe”, Editura Danish Mycological Society, Copenhaga 1996, p. 200, ISBN: 978-87983-5811-4
- ^ M. Babos, K. Halász et al.: (2011). „Preliminary notes on dual relevance of ITS sequences and pigments in Hygrocybe taxonomy”, în: „Persoonia”, vol. 26, 2011, p. 99-107
- ^ Vizzini & Ercole: „Dermolomopsis”, în: „Micologia e vegetazzione mediterranea”, vol. 26, nr. 1, 2012, p. 100
- ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 1, Editura Heuning’sche Buchhandlung, Gotha – Erfurt, 1829, p. 693
- ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 2, Editura Heuning’sche Buchhandlung, Gotha – Erfurt, 1829, p. 648
- ^ Machiel E. Noordeloos, Th. W. Kuyper & Else Christine Vellinga (ed.): „Flora agaricina neerlandica”, vol. 2, Editura Taylor & Francis Books, Boca Raton 1990, p. 71, ISBN 978- 90-6191-971-1
Bibliografie
modificare- Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
- David Boertmann: „The Genus Hygrocybe”, Editura Danish Mycological Society, Copenhaga 1996, ISBN: 978-87983-5811-4
- Britt Bunyard, Tavis Lynch: „The Beginner's Guide to Mushrooms”, Editura Quarry Books, Beverly 2020, ISBN: 278-1-63159-911-8
- Massimo Candusso: „Hygrophorus s.l. Fungi Europaei”, vol. 6, Editura Libreria Basso, Alassio 1997, ISBN: 801-0-0000-0185-5
- Emanuele Campo: „Hygrophorus, Hygrocybe e Cuphophyllus del Friuli Venezia Giulia”, Editura Gruppo Micologico Sacilese, Venezia 2015, ISBN: 978-6-99000-317-7
- Régis Courtecuisse, Bernard Duhem: “Mushrooms & Toadstools of Britain and Europe”, Editura HarperCollins, Chicago 1995, ISBN: 978-00022-0025-7
- Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
- Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
- Torbjørn Jørgen, Eef Arnolds: „Taxonomy, Ecology and Distribution of Hygrocybe (Fr.) P. Kumm. And Camarophyllopsis Herink Fungi, Basidiomycota, Hygrocybeae)”, în: „Bioscience”, vol. 54, 2004
- German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1* German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 3: „Ständerpilze. Blätterpilze I“, Editura Ulmer, Stuttgart 2001, p. 461, ISBN 978-3-8001-3536-1
- Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 58, ISBN 978-3-8427-0483-1
- Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde: Blätterpilze – Hellblätter“, Editura G. Fischer, Stuttgart 1983, ISBN: 978-3-4373-0531-3
- David Norman Pegler: „Agaric Flora of Sri Lanka”, Editura H.M. Stationery Office, Kew 1986, ISBN: 978-0-1125-0004-9
- Rolf Singer: „The Agaricales in Modern Taxonomy” în: „Liloa”, vol. 22, Editura J. Cramer, Vaduz 1975, ISBN: 978-3-7682-0143-8
Legături externe
modificare
Materiale media legate de Cuphophyllus la Wikimedia Commons- Cuphophyllus, mai multe imagini
- Cuphophyllus aspecte micromorfologice
