Wikipedia

Cortinarius cotoneus

specie de ciupercă

Cortinarius cotoneus (Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius[1][2] este o ciupercă otrăvitoare pe de o parte foarte rară, pe de alta destul de frecventă în anumite regiuni, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Un nume popular nu este cunoscut. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește pe sol bogat de la câmpie la munte, solitar sau în grupuri, în păduri de foioase și în cele mixte, cu predilecție sub fagi, dar, de asemenea, pe lângă carpeni și stejari. Timpul apariției este din (august) septembrie până în noiembrie.[3][4]

Cortinarius cotoneus
Genul Cortinarius, aici C. cotoneus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Leprocybe
Specie: C. cotoneus
Nume binomial
Cortinarius cotoneus
Fr. (1838)
Sinonime
  • Gomphos cotoneus (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Dermocybe cotonea (Fr.) Ricken (1915)
  • Cortinarius sublanatus (Sowerby) Fr. (1838) sensu auct.; fide Checklist of Basidiomycota of Great Britain and Ireland (2005)
  • Cortinarius perannulatus Bidaud (2005)
  • Cortinarius cotoneus var. mellinoides Bidaud, Moënne-Locc. & Reumaux (2005)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Elias M. Fries

Numele binomial a fost determinat de renumitul savant Elias Magnus Fries drept Cortinarius cotoneus de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838,[5] fiind și numele curent valabil (2022).

Taxon obligatoriu este Dermocybe cotonea al micologului german Adalbert Ricken, descris în volumul 2 al operei sale Die Blätterpilze (Agaricaceae) Deutschlands und der angrenzenden Länder, besonders Oesterreichs und der Schweiz din 1915,[6] bazând pe taxonarea lui Fries.

Mai trebuie menționat că numele Agaricus sublanatus creat de micologul englez James Sowerby în 1799,[7] și schimbat în Cortinarius sublanatus de Elias Magnus Fries (1838),[8] este acceptat sinonim de către Checklist of Basidiomycota of Great Britain and Ireland din 2005, potrivit constatării mai multor autori.

Toți ceilalți taxoni (inclus variația descrisă) sunt acceptați drept sinonime (vezi infocaseta).

Epitetul specific este derivat din adjectivul latin (latină cotoneum (malum)=gutui, în sensul galben și pufos-flocos ca gutuia),[9] datorită aspectului cuticulei.

Descriere

modificare
 
Bres.: Cortinarius sublanatus
  • Pălăria: fermă, cărnoasă și nehigrofană cu un diametru de 4-8 (12) cm este la început emisferică, repede convexă cu marginea nestriată, lobată ondulat, răsucită spre interior pentru mult timp, uneori cu o cocoașă largă și tocită în centru care devine în cursul maturizării din ce în ce mai aplatizată cu rupturi verticale la margine. Cuticula este uscată, tomentoasă și fin solzoasă, rupându-se la bătrânețe și ariditate în solzi grosier pâsloși. Coloritul este în general ocru cu reflex verzui, dar poate fi și verde-măsliniu, brun-măsliniu, chiar brun-negricios.
  • Lamelele: sunt nu prea groase și destul de îndepărtate între ele, intercalate cu multe lameluțe de lungime diferită, atașate strâmt, aproape decurente la picior care devin în vârstă slab bombate, fiind învăluite la început de o cortină brun-verzuie, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș, resturi ale vălului parțial. Coloritul inițial galben-verzui cu nuanțe măslinii, se decolorează apoi brun-măsliniu. Muchiile sterile, slab ondulate și fin crestate sunt gălbuie.
  • Piciorul: cu o lungime de 4-8 cm și o grosime de 1,5-3 cm este solid, fibros longitudinal, clavat, spre bază puternic îngroșat în formă de măciucă, dar înrădăcinând fusiform, fiind plin, apoi spongios până gol pe dinăuntru. Suprafața de colorit galben-măsliniu până măsliniu-verzui, la bătrânețe brun-măsliniu, este decorată uneori cu un rest al vălului parțial sub forma unei perdele inelare ori cu mai multe benzi flocoase care o înconjoară ca o spirala sau în zigzag.
  • Carnea: fermă, fibroasă și cărnoasă, palid galben-verzuie, odată pătrunsă de umezeală brun-măslinie, nu se decolorează după tăiere. Mirosul este neplăcut ca de ridiche mucegăită, iar gustul blând și dulcișor.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori de culoarea lutului aproape globuloși, aspru-granuloși cu veruce de dimensiune variabilă care uneori sunt conectate sau se intersectează și câteva muchii în contur, măsurând 7,6-8,7 × 6,4-7,5 microni. Pulberea lor este brun-ruginie. Basidiile cu un conținut granulos galben-verzui sunt clavate cu 4 sterigme fiecare și o mărime de 28-30 x 6-7 microni. Pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) prezintă celule marginale clavate. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) sunt formate dintr-un strat de hife de conținut omogen, cilindrice, paralele, destul de late, cu terminale fusiforme, un apex rotunjit-atenuat și o pigmentație galben-măslinie incrustantă cu granule fine. Cleme sunt la dispoziție.[10][11]
  • Reacții chimice: carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu de 20% verde-măsliniu și cuticula brun-roșiatic.[11]
  •  
    C. cotoneus, aspect lateral
  •  
    C. cotoneus, în diverse stadii de evoluție

Confuzii

modificare

Specia poate fi confundată de exemplu cu: Cortinarius allutus (comestibil),[12] Cortinarius armillatus (comestibil),[13] Cortinarius balaustinus (comestibil),[14] Cortinarius bivelus (necomestibil),[15] Cortinarius bolaris (otrăvitor, se dezvoltă sub fagi și stejari),[16] Cortinarius bovinus (necomestibil),[17] Cortinarius callisteus (otrăvitor),[18] Cortinarius caninus (comestibil),[19] Cortinarius claricolor (comestibil),[20] Cortinarius corrugatus (suspect),[21] Cortinarius fluminoides (comestibil),[22] Cortinarius hinnuleus (necomestibil),[23] Cortinarius infractus (necomestibil, extrem de amar),[24][25] Cortinarius laniger (necomestibil),[26] Cortinarius limonius (posibil letal),[27] Cortinarius melanotus (necomestibil),[28] Cortinarius multiformis (comestibil, lamele inițial albicioase, apoi cenușii până la maroniu-roșcate și piciorul inițial albicios, apoi ocru deschis),[29] Cortinarius psittacinus (suspect,[30] Cortinarius orellanus (mortal),[31] Cortinarius psittacinus (otravitor )[32] + imagini, Cortinarius rubellus (mortal), Cortinarius rubicundulus (otrăvitor),[33] Cortinarius spilomeus, (necomestibil),[34] Cortinarius talus (comestibil),[35] Cortinarius triformis (necomestibil),[36] Cortinarius turmalis (necomestibil),[37] Cortinarius venetus (necomestibil, mai mic),[38] sau Cortinarius vernus sin. Cortinarius erythrinus (necomestibil).[39]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    Cortinarius armillatus
  •  
    Cortinarius balaustinus
  •  
    !Cortinarius bivelus !
  •  
    !!Cortinarius bolaris!!
  •  
    !Cortinarius bovinus!
  •  
    !!Cortinarius callisteus!!
  •  
    Cortinarius caninus
  •  
    !!Cortinarius corrugatus!!
  •  
    !Cortinarius hinnuleus!
  •  
    !Cortinarius infractus!
  •  
    !Cortinarius laniger!
  •  
    !Cortinarius melanotus!
  •  
    !!!Cortinarius limonius!!!
  •  
    Cortinarius multiformis
  •  
    !!Cortinarius psittacinus!!
  •  
    !!!Cortinarius orellanus!!!
  •  
    !!!Cortinarius rubellus!!!
  •  
    !Cortinarius spilomeus!
  •  
    Cortinarius talus
  •  
    !Cortinarius triformis!
  •  
    !!Cortinarius venetus var. montanus!!
  •  
    !Cortinarius vernus sin. Cortinarius erythrinus!
  •  
    !!Cortinarius xantho-ochraceus!!

Valorificare

modificare

Cortinarius cotoneus este otrăvitor, dar nu mortal.[40] În plus poate fi confundat ușor cu specii letale ale subgenului ca de exemplu cu Cortinarius orellanus sau Cortinarius limonius. Mai trebuie menționat că ciuperca conține în pigmentație substanța fluorescentă numită leprocibină, o glucozidă responsabilă pentru fluorescența galben-verzuie a corpurilor fructifere sub raze ultraviolete.[41]

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 180-181, ISBN 3-405-12081-0
  4. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 376, ISBN 978-3-440-14530-2
  5. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 289 [1]
  6. ^ Adalbert Ricken: „Die Blätterpilze (Agaricaceae) Deutschlands und der angrenzenden Länder, besonders Oesterreichs und der Schweiz”, vol. 2, Editura Theodor Oswald Weigel, Leipzig 1915. p. 160
  7. ^ James Sowerby: „Coloured figures of English Fungi or mushrooms”, vol. 2, Editura Davis, Londra 1799, p. 94, tab. 224
  8. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 283
  9. ^ Johann Gottfried Haas: „Vollständiges lateinisch-deutsches und deutsch-lateinisches Handwörterbuch”, partea 1, Editura August Schumann, Ronneburg și Leipzig 1808, p. 152
  10. ^ Giacomo Bresadola : „Iconographia Mycologica, vol. XIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 642
  11. ^ a b https://www.funghiitaliani.it/topic/17102-cortinarius-cotoneus-fr-1838/ A.M.I.N.T. - („Asociația italiană pentru micologie și botanică”)
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 130-131, ISBN 3-405-12081-0
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 212-213, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 214-215, ISBN 3-405-12081-0
  15. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 246-247, ISBN 88-85013-46-5
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 232-233 - 2, ISBN 3-405-11774-7
  17. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 216-217, ISBN 88-85013-25-2
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 188-189 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173, ISBN 3-405-12081-0
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 138-139, ISBN 3-405-12081-0
  21. ^ Mushroom expert
  22. ^ Rose Marie Dähncke și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 417, ISBN 3-85502-0450
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 204-205, ISBN 3-405-12081-0
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 166-167, ISBN 3-405-12081-0
  25. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 210-211, ISBN 88-85013-46-5
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 222-223 - 2, ISBN 3-405-11774-7
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 132-133, ISBN 3-405-12124-8
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  30. ^ Tintling
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 227, ISBN 3-405-11774-7
  32. ^ Tintling
  33. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 411, ISBN 3-85502-0450
  34. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  35. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 148-149, ISBN 88-85013-25-2
  36. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 176-177, ISBN 3-405-12124-8
  37. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 215-216, ISBN 88-85013-37-6
  38. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 228-229 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  39. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 196-197, ISBN 88-85013-37-6
  40. ^ Lutz Roth, ‎Max Daunderer, ‎Kurt Kormann: „Giftpflanzen - Pflanzengifte: Vorkommen, Wirkung, Therapie”, Editura Hüthig Jehle Rehm, München - Heidelberg 1984, p. 10, ISBN: 978-36096-4810-1
  41. ^ Lothar Kopanski; Manfred Klaar: „Pilzpigmente - Leprocybin, der Fluoreszenzstoff von Cortinarius cotoneus und verwandten Leprocyben (Agaricales)”, în: „European Journal of Organic Chemistry”, vol. 1982, nr. 7, Editura European Chemical Societies Publishing, Weinheim 1982, nr. 40

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Óscar García Cardo, José María García Cardo: „Guía de setas de la provincia de Cuenca”, Editura Ediciones de la Universidad de Castilla-La Mancha, Cuenca 2019, ISBN: 978-84-9044-345-3
  • Christian Deconchat, Jean-Marie Polèse: „Champignons l'encyclopédie”, Editura Éditions Artémis, Chamalières 2002, ISBN: 2-84416-145-6
  • René Flammer, Egon Horak: „Giftpilze – Pilzgifte. Pilzvergiftungen - . Ein Nachschlagewerk für Ärzte, Apotheker, Biologen, Mykologen, Pilzexperten und Pilzsammler”, Editura Schwabe, Basel 2003, ISBN 3-7965-2008-1
  • Edmund Michael, Bruno Hennig: „Handbuch für Pilzfreunde: Blätterpilze-Dunkelblättler“, Editura G. Fischer, Stuttgart 1958
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Giovanni Pacioni, ‎Gary H. Lincoff: „ Simon & Schuster's Guide to Mushrooms”, Editura Simon & Schuster Inc., New York 1981, ISBN: 978-06714-2849-5
  • Henri Romagnesi: „Nouvel Atlas Des Champignons”, vol. 4, Editura Bordas, Paris 1956
  • Juan Antonio Sánchez Rodríguez: „Setas comestibles y tóxicas. Diferencias y semejanzas”, Editura Ediciones Mundi-Prensa, Madrid 2012, ISBN: 978-84-8476-507-3
  • Reinhard Tröger, ‎Peter Hübsch: „Einheimische Grosspilze: Bestimmungstafeln für Pilzfreunde”, Editura Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg-Berlin 1999, ISBN: 978-3-437-20443-2

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_cotoneus&oldid=16042262