Bară

element structural

În rezistența materialelor o bară este un corp cu una dintre dimensiuni (lungimea) mult mai mare decât celelalte două dimensiuni (lățimea și grosimea).[1][2][3][4]

Atât șinele de cale ferată, cât și traversele sunt exemple de bare

Descriere

modificare

Pentru necesitățile de calcul, barele sunt schematizate.[5] De-a lungul dimensiunii maxime se consideră axa longitudinală. Secțiunile transversale sunt secțiuni plane, normale (perpendiculare) pe axa longitudinală. Locul geometric al centrelor de greutate ale secțiunilor transversale este considerat fibra medie, care de obicei[a] poate fi aproximată cu axa longitudinală. După forma fibrei medii, barele pot fi drepte, curbe (curbe în plan) sau strâmbe (curbe în spațiu, în două direcții).[4]

Schema unei bare de egală rezistență solicitată la întindere
Turnul Eiffel, ca o bară de egală rezistență solicitată la compresiune

Barele pot fi cu secțiune constantă sau cu secțiune variabilă.[3][4] Dintre barele cu secțiune variabilă, un interes particular îl prezintă bara de egală rezistență la care la sarcinile utile se adaugă solicitările datorită forțelor gravitaționale.[7][8]

Terminologie

modificare

În funcție de tipul solicitărilor, barele au denumiri specifice:[3][4]

Dacă barele sunt așa de subțiri încât sunt solicitate doar la întindere, neopunând vreo rezistență la alte tipuri de solicitări, se vorbește despre fire.[3][4]

În mecanismele articulate barele sunt denumite după funcția lor:

  • manivela este o bară care execută o mișcare de rotație completă în jurul unei articulații a sa;[9]
  • balansierul este o bară care transmite o mișcare oscilatorie între două elemente ale unui mecanism;[10]
  • tija este o bară subțire de legătură sau de ghidare.[11]

Din punct de vedere al rezistenței materialelor barele sunt elementele cele mai simple de calculat.[3][12] De obicei schematizarea este formată din fibra medie și reazeme. Reazemele pot fi articulate fixe, articulate mobile sau încastrări.[13]

Bare de oțel

modificare

Barele de oțel se realizează cu diferite secțiuni: rotundă, pătrată, dreptunghiulară, țeavă, cheson (țeavă pătrată) sau cu diferite profile: cornier cu aripi egale sau inegale, U, I.[14]

Note explicative

modificare
  1. ^ Există piese de formă complexă, de exemplu arborii cotiți ai motoarelor cu piston. Aceștia sunt tratați ca ansambluri rigide de bare.[6]
  1. ^ „Bară” la Lexiconul Tehnic Român
  2. ^ Victor Vâlcovici, Ștefan Bălan, Radu Voinea, Mecanică teoretică, București: Editura Tehnică, 1968, p. 21
  3. ^ a b c d e Buzdugan, 1970, p. 12
  4. ^ a b c d e Hlușcu, Tripa, RM I, p. 9
  5. ^ Buzdugan, 1970, p. 11
  6. ^ Berthold Grünwald, Teoria, calculul și construcția motoarelor pentru autovehicule rutiere, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1980, p. 522
  7. ^ Buzdugan, 1970, p. 45–48
  8. ^ Hlușcu, Tripa, RM I, p. 145–148
  9. ^ manivelă” la DEX online
  10. ^ balansier” la DEX online
  11. ^ tijă” la DEX online
  12. ^ Hlușcu, Tripa, RM I, p. 10
  13. ^ Hlușcu, Tripa, RM I, p. 12
  14. ^ Buzdugan, 1970, Tabele anexe

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare