51 Pegasi
stea
Coordonate: 22h 57m 28.0s, +20° 46′ 08″
Distanța medie față de Pământ |
50,9 ani lumină |
---|---|
Luminozitate vizuală(V) | |
Magnitudine absolută | |
Clasificare spectrală | G2.5IVa[1] sau G4-5Va |
Caracteristicile orbitei | |
Distanța medie față de centrul Căii Lactee |
|
Perioada Galactică | |
Viteza | |
Caracteristici fizice | |
Diametru mediu | |
Circumferință | |
Aplatizare | |
Aria suprafeței | |
Volum | |
Masă | |
Densitate | |
Gravitația la suprafață | |
Viteza de evadare de pe suprafață |
|
Temperatura la suprafață | 5571 ± 102[2] K |
Temperatura coroanei | |
Temperatura miezului | |
Luminozitate (Lsol) | 1,30 L☉ |
Radiația medie (Isol) | |
Caracteristicile rotației | |
Înclinare | |
Ascendentul | |
Perioada de rotație la ecuator |
37 zile |
Viteza de rotație la ecuator |
|
Compoziția fotosferei (după masă) | |
Hidrogen | |
Heliu | |
Oxigen | |
Carbon | |
Fier | |
Neon | |
Azot | |
Siliciu | |
Magneziu | |
Sulf |
51 Pegasi este o stea pitică galbenă asemănătoare Soarelui situată la 15,6 parseci[3] (50,9 ani-lumină) de Pământ, în constelația Pegas. Aceasta a fost prima stea asemănătoare Soarelui, alta decât Soarele, despre care se știe că are o planetă care se rotește în jurul acesteia.[4]
Descoperirea planetei 51 Pegasi b a fost anunțată pe 6 octombrie 1995 de către Michel Mayor și Didier Queloz. Descoperirea a fost făcută pe baza măsurării Efectului Doppler la Observatorul din Haute-Provence, folosind spectrograful ELODIE.
Note
modificare- ^ Montes, D.; López-Santiago, J.; Gálvez, M. C.; Fernández-Figueroa, M. J.; De Castro, E.; Cornide, M. (November 2001). "Late-type members of young stellar kinematic groups - I. Single stars". Monthly Notices of the Royal Astronomical Society 328 (1): 45–63. doi:10.1046/j.1365-8711.2001.04781.x. Bibcode: 2001MNRAS.328...45M.
- ^ Gerard T. van Belle and Kaspar von Braun (2009). "Directly Determined Linear Radii and Effective Temperatures of Exoplanet Host Stars" (abstract). The Astrophysical Journal 694 (2): 1085–1098. doi:10.1088/0004-637X/694/2/1085. http://www.iop.org/EJ/abstract/0004-637X/694/2/1085/. (web Preprint)
- ^ van Leeuwen, F. (). „Validation of the new Hipparcos reduction”. Astronomy and Astrophysics. 474 (2): 653–664. Bibcode:2007A&A...474..653V. doi:10.1051/0004-6361:20078357.
- ^ Mayor, Michael; Queloz, Didier (). „A Jupiter-mass companion to a solar-type star”. Nature. 378 (6555): 355–359. Bibcode:1995Natur.378..355M. doi:10.1038/378355a0.
Legături externe
modificare- Extrasolar Visions: 51 Pegasi Arhivat în , la Wayback Machine.
- 51 Pegasi at SolStation.com.
- nStars database entry Arhivat în , la Wayback Machine.
- David Darling's encyclopedia