51 Pegasi
stea
Coordonate: 
22h 57m 28.0s, +20° 46′ 08″
| |
| Distanța medie față de Pământ |
50,9 ani lumină |
|---|---|
| Luminozitate vizuală(V) | |
| Magnitudine absolută | |
| Clasificare spectrală | G2.5IVa[1] sau G4-5Va |
| Caracteristicile orbitei | |
| Distanța medie față de centrul Căii Lactee |
|
| Perioada Galactică | |
| Viteza | |
| Caracteristici fizice | |
| Diametru mediu | |
| Circumferință | |
| Aplatizare | |
| Aria suprafeței | |
| Volum | |
| Masă | |
| Densitate | |
| Gravitația la suprafață | |
| Viteza de evadare de pe suprafață |
|
| Temperatura la suprafață | 5571 ± 102[2] K |
| Temperatura coroanei | |
| Temperatura miezului | |
| Luminozitate (Lsol) | 1,30 L☉ |
| Radiația medie (Isol) | |
| Caracteristicile rotației | |
| Înclinare | |
| Ascendentul | |
| Perioada de rotație la ecuator |
37 zile |
| Viteza de rotație la ecuator |
|
| Compoziția fotosferei (după masă) | |
| Hidrogen | |
| Heliu | |
| Oxigen | |
| Carbon | |
| Fier | |
| Neon | |
| Azot | |
| Siliciu | |
| Magneziu | |
| Sulf | |
51 Pegasi este o stea pitică galbenă asemănătoare Soarelui situată la 15,6 parseci[3] (50,9 ani-lumină) de Pământ, în constelația Pegas. Aceasta a fost prima stea asemănătoare Soarelui, alta decât Soarele, despre care se știe că are o planetă care se rotește în jurul acesteia.[4]
Descoperirea planetei 51 Pegasi b a fost anunțată pe 6 octombrie 1995 de către Michel Mayor și Didier Queloz. Descoperirea a fost făcută pe baza măsurării Efectului Doppler la Observatorul din Haute-Provence, folosind spectrograful ELODIE.
Note
modificare- ^ Montes, D.; López-Santiago, J.; Gálvez, M. C.; Fernández-Figueroa, M. J.; De Castro, E.; Cornide, M. (November 2001). "Late-type members of young stellar kinematic groups - I. Single stars". Monthly Notices of the Royal Astronomical Society 328 (1): 45–63. doi:10.1046/j.1365-8711.2001.04781.x. Bibcode: 2001MNRAS.328...45M.
- ^ Gerard T. van Belle and Kaspar von Braun (2009). "Directly Determined Linear Radii and Effective Temperatures of Exoplanet Host Stars" (abstract). The Astrophysical Journal 694 (2): 1085–1098. doi:10.1088/0004-637X/694/2/1085. http://www.iop.org/EJ/abstract/0004-637X/694/2/1085/. (web Preprint)
- ^ van Leeuwen, F. (). „Validation of the new Hipparcos reduction”. Astronomy and Astrophysics. 474 (2): 653–664. Bibcode:2007A&A...474..653V. doi:10.1051/0004-6361:20078357.
- ^ Mayor, Michael; Queloz, Didier (). „A Jupiter-mass companion to a solar-type star”. Nature. 378 (6555): 355–359. Bibcode:1995Natur.378..355M. doi:10.1038/378355a0.
Legături externe
modificare- Extrasolar Visions: 51 Pegasi Arhivat în , la Wayback Machine.
- 51 Pegasi at SolStation.com.
- nStars database entry Arhivat în , la Wayback Machine.
- David Darling's encyclopedia