Banat

Banatul este o provincie istorică care cuprinde astăzi zone din România, Serbia (Banatul Sârbesc) și o foarte mică parte din Ungaria.

Dintre toate regiunile locuite astăzi de români la nord de Dunăre, Bănatul și Oltenia, cu prelungirea lor cea comună în țara Hațegului, sunt singurele care reprezintă o continuitate neîntreruptă geografico - istorică a neamului românesc - un cuib de unde se romaniza treptat țările spre apus, spre crivăț și spre răsărit, ba indirect și cele de peste Dunăre, cuibul mereu descărcându-și prinosul, dar rămânând totdeauna plin. Bogdan Petriceicu Hasdeu

Stema Banatului

Banatul românesc

Banatul istoric

În perioada dominației Coroanei Maghiare au fost numite „banaturi” toate comitatele de graniță, conduse de un ban: Banul de Severin, Banul de Belgrad, Banul de Sabăț. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat” de Timișoara. Original, numele regiunii Banatului se leagă de (Turnu) Severin, Banatul de Severin și de succesorii istorici ai acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeș, și Banatul de Timișoara, formațiuni politice, militare și administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. La originea Banatului românesc actual, Banatul de Severin a fost organizat Regele Andrei al II-lea (1205–1235) incă din 1228, ca o regiune înființată la hotarele Țaratului româno-bulgar pentru paza graniței Regatului maghiar și restabilirea influenței Bisericii latine în regiune. În această periaodă sunt pomenite, Banatul de Severin, Banatul de Belgrad și Banatul bulgăresc 1365.

Pentru prima dată numele de Banatus Temesvariensis sau Banatus Temesiensis a fost folosit în rapoartele lui Luigi Ferdinando Marsigli din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea și în textul tratatului de pace de la Karlovitz (1699). Pentru români, regiunea a mai fost cunoscută și sub denumirea de Temișana.

Proclamarea Republicii Bănățene în anul 1918, ca provincie autonomă în cadrul Ungariei a fost o încercare eșuată de păstrare a unității Banatului multietnic și multiconfesional.

Suprafața Banatului

Banatul istoric însuma o suprafață de 28 526 km². Diverse surse indică cifre ușor diferite de aceasta. La împărțirea provinciei, în 1919, României i-a fost atribuită o suprafață de 18 966 km² (aproximativ 2/3 din total), Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor 9 276 km², (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei 284 km² (aproximativ 1% din total).

Organizare administrativă

Teritoriul istoric al Banatului cu împărţirea sa în 1919-1924

Teritoriul istoric al Banatului este, astăzi, împărțit astfel:

• România
  • Județul Timiș
  • Județul Caraș-Severin, fără localitățile Bucova, Cornișoru, Bouțarii de jos și Bouțarii de sus și Preveciori
  • Județul Arad, doar partea de la sud de Mureș
  • Județul Mehedinți, numai vestul județului: Baia Nouă, Dubova, Eibenthal, Eșelnița, Orșova și Svinița. Alte câteva sate din zonă au dispărut sub apele lacului de acumulare Porțile de Fier.
  • Județul Hunedoara, numai localitățile Sălciva și Pojoga.
• Serbia
  • Voivodina, cu partea bănățeană situată la est de Tisa și împărțită în:
    • Districtul Banatul de Nord (sârbă Severni Banat, Северно-Банатски округ) (fără comunele Ada, Senta și Kanjiza , situate la vest de râul Tisa)
    • Districtul Banatul Central (sârbă Srednji Banat, Средње-Банатски округ)
    • Districtul Banatul de Sud (sârbă Južni Banat, Јужно-Банатски округ)
  • Serbia centrală: o mică parte a Banatului, situată la vest de Pancevo și de râul Timiș (cea mai mare parte a comunei Palilula, cunoscută sub denumirea de "Pančevački Rit") a fost atașată zonei metropolitane Belgrad
• Ungaria
  • colțul sud-estic al comitatului Csongrád, situat la sud de Mureș și la est de Tisa

Trei mari orașe, care n-au făcut parte din Banatul istoric, și-au extins, de-a lungul vremii, teritoriile administrative în Banat unde au, astăzi, cartiere:

• Arad (Aradu Nou)
• Belgrad (Palilula)
• Seghedin (Újszeged)

Relieful

Dunele de nisip de la Deliblata.

Granițele naturale ale Banatului sunt râurile Mureș și Tisa, Dunărea și Culoarul Timiș-Cerna.

Relieful Banatului este foarte divers: începând din vest, spre est, formele de relief se succed în trepte: câmpia joasă, câmpia înaltă, dealurile și, în final munții. Unele masivele muntoase bănățene constituie ramura vestică a Carpaților Meridionali. Acestea sunt, de la nord la sud, munții Țarcu cu vârfurile Țarcu-Căleanu (2190 m), Baicu (2123 m), Bloju (2192 m) și Muntele Mic (1.806 m) precum și Munții Cernei cu vârful Poiana Mare (1363 m).
Munții Poiana Ruscă (1.359 m) și Munții Banatului cu diviziunile Semenic (1.447 m), , Aninei, Dognecei, Almăjului și Locvei fac parte din Carpații Occidentali .

Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric. Altitudinea acestora variază între 200 și 400 de metri. La nord de râul Timiș se află dealurile Lugojului, Lăpugiului, depresiunea Făgetului și dealurile Lipovei, iar la sudul acestui râu, dealurile Pogănișului, Dognecei, Oraviței și Depresiunea Carașului.

Câmpia înaltă ( altitudine peste 100 metri, până la 140 metri) este reprezentată de câmpiile Vingăi, Buziașului, Gătăii și Fizeșului. Câmpiile cu altitudini intermediare, cuprinse între 100 - 130 metri, sunt câmpiile Hodoni, Duboz, Tormac, Jamu Mare, Arad și Sannicolau Mare, iar Câmpia joasă (altitudine sub 100 metri), este reprezentată de luncile râurilor, zona inundabilă dinainte de amplele lucrări de regularizare. Aceste câmpii, componente ale Câmpiei Panonice reprezintă o altă treime a suprafeței bănățene.

Între formele de relief ale Banatului nu pot fi omiși cei doi vulcani stinși de la Lucareț și Gătaia: Piatra Roșie (altitudine 211 metri), respectiv Șumigu (altitudine 200 metri). De asemenea, cea mai mare întindere de nisipuri din Europa, astăzi stabilizată și acoperită cu vegetație, Dunele de nisip de la Deliblata, (Serbia).

Demografie

• 
  Banatul în 1743
• 
  Banatul în 1774

Harta etnică a Banatului sârbesc (1930)

Vezi și Paore

Evoluția organizării administrative

• secolul al X-lea - secolul al XI-lea - Ducat (după alte opinii voievodat): Glad, Ahtum, Cinad
• secolul al XII-lea - 1552 - organizare după modelul carolingian pe comitate: Timiș (prima atestare în 1175), Cenad (1187), apoi Caraș (1200) și altele (Cuvin, Horom, etc.) cu o existență efemeră.
  • în paralel, din 1233, cu unele întreruperi, a funcționat o marcă, Banatul de Severin, cuprinzând partea estică a Banatului și părți din Mehedinți; după cucerirea Severinului de către otomani, în 1524, acesta și-a încheiat existența.
  • a continuat să coexiste cu aceste structuri administrative și vechea organizare a românilor în districte, dintre care 8 au dobândit un statut de districte privilegiate: Lugoj, Sebeș, Caraș, Bârzava, Mehadia, Almăj, Comiat și Ilidia; documentele vremii au menționat și alte districte românești: Cuiești, Bel, Chery, Icuș, Beregsău, Lypko, Duboz, Bujor, Fârdea, Sugya, Mănăștiur, Horom, Jupani, Recaș, Sculea, Marginea, Făget.
• 1552 - 1716 - vestul Banatului fiind cucerit de către otomani, a fost organizat Pașalâcul Timișoara, divizat la rându-i în sangeacuri (=steaguri).
  • părțile răsăritene, neocupate de turci, au format, până în 1658, anul trădării lui Ákos (Acațiu) Barcsay, o marcă a principatului transilvan, Banatul de Lugoj-Caransebeș; din acest an și până la cucerirea austriacă din 1716, cu unele excepții temporare, întregul teritoriu bănățean a fost inclus în pașalâc.

Timişoara în Harta Iosefină a Banatului, 1769-1773

• 1716 - 1776 - Banatul a fost împărțit în districte și în subdiviziuni ale acestora, cercuri; numărul și întinderea acestora au suferit mai multe modificări
• 1776 - 1778 - Banatul a fost împărțit în patru cercuri mari, iar acestea în domenii.
• 1778 - 1849 - prin cedarea Banatului către Ungaria, s-a revenit la organizarea administrativă pe comitate, inițial acestea coexistând cu un district militar pe granița cu Imperiul Otoman și cu Țara Românească
• 1849 - 1860 - Banatul a fost scos de sub administrația maghiară și a format, împreună cu teritoriile de la vest de Tisa, entitatea administrativă cu sediul la Timișoara numită Voivodina sârbească și Banatul timișan
• 1860 - 1919 - reintegrat Ungariei, Banatul a fost reorganizat pe comitate, iar acestea împărțite în plăși; după efemera republică bănățeană, care s-a dorit a fi o entitate autonomă în cadrul statului maghiar, a urmat o perioadă de ocupație sârbească, una de ocupație franceză și, de la 3 august 1919, a fost instalată administrația românească în estul Banatului.
• 1919 - 1950 - Banatul românesc a fost divizat inițial în două județe, Timiș-Torontal și Caraș-Severin, apoi în trei, Timiș-Torontal, Severin și Caraș.
• 1950 - 1968 - organizare administrativă după model sovietic, pe regiuni divizate în raioane; inițial, până în 1952, au fost trei regiuni mai mici, Arad (doar parțial în Banat), Severin și Timișoara, apoi, până în 1956, doar două, Arad și Timișoara, pentru ca în final să rămână una singură, Timișoara, din 1960 redenumită Banat.
• 1968 - prezent - prin revenirea la organizarea administrativ - teritorială pe județe, Banatul românesc a fost împărțit în cinci județe, unul singur fiind integral bănățean, Timișul.

Cronologie

Turnul Medieval Ciacova.

• 14 apr.535 prin Novella XI împăratul bizantin Justinian înființa arhiepiscopia Justiniana Prima sub a cărei jurisdicție intra și teritoriul banatic ,prin cives-urile de la Litterata (pe malul stâng al Dunării, în dreptul cetății Novae) și Recidiva (Vărădia, fostă Arcidava)
• 731 a fost desființată de către împăratul Leon al III-lea, Isaurul, arhiepiscopia Justiniana Prima
• 787 la al doilea conciliu de la Niceea a participat și episcopul Ursus "al avarilor"
• 1002 (în jur de) Ahtum s-a botezat la Vidin unde a primit suzeranitatea bizantină
• după 1002 Ahtum a construit la Morisena o mânăstire închinată Sf. Ioan Botezătorul, unde a adus călugări bizantini
• în jurul lui 1028 țara lui Ahtum a intrat în componența regatului lui Ștefan I .
• 1347 - 1349 - epidemie de ciumă neagră în Banat.
• 1552, 24 iunie - trupele otomane ale sultanului Soliman al II-lea au început asedierea cetății Timișoara; garnizoana de circa 2500 de soldați, în parte mercenari, conduși de Stefan Losonczy, rezistă eroic
• 1552, 30 iulie - apărătorii cetății cedează, iar partea centrală și de vest a Banatului a devenit posesiune a sultanului; partea de est, cu populație preponderent românească, așa numitul Banat de Lugoj-Caransebeș, a fost alipită Transilvaniei .
  • Inițial sançak-urile (steagurile) nou create au fost alipite Rumeliei, dar ulterior acestea au format o entitate administrativă separată, Eyâlet-i Temeșvar, adică Pașalâcul Timișoara. Acesta era condus de un beglerbeg, pașă cu două tuiuri.
• 1582 - Epidemie de ciumă în zona Caransebeșului.
• 1593 - răscoală a bănățenilor împotriva ocupației otomane, condusă de vlădicul Teodor, împreună cu Ioan din Lugoj și un anume Iancu; răsculații au cucerit mai multe fortărețe, dar în final, neprimind sprijinul promis de principele Sigismund al Transilvaniei, au fost înfrânți .
• 1688 - răscoală a trupelor otomane din cetatea Timișoara .
• 1690 - printr-un decret (iradea) imperial revoluționar, sultanul a acordat, pentru prima dată în imperiu și numai pentru teritoriul Pașalâcului Timișoara, proprietatea asupra pământului pentru cei care îl lucrau.
• 1696-1698 - tentativă habsburgică ratată de cucerire a Banatului
• 1716, 5 august - Eugeniu de Savoia a obținut o victorie hotărâtoare asupra oștilor otomane în bătălia de la Petrovaradin (azi suburbie a Novi Sadului) .
• 1716, sfârșitul lunii septembrie - trupele imperiale habsburgice au început asediul cetății Timișoara. Prima a căzut, la 1 octombrie, suburbia Palanca Mare, actualul cartier Fabric.
• 1716, 12-13 octombrie - garnizoana otomană a acceptat condițiile capitulării; Prințul Eugen de Savoia a preluat cetatea de la ultimul ei comandant otoman, Mehmed pașa.
• 1716, până la sfârșitul lunii noiembrie - campania antiotomană în Banat a continuat sub conducerea generalului conte Claude Florimond Mercy d’Argenteau. Au mai fost cucerite cetățile Panciova și Palanca Nouă.
• 1717, 6 august - austriecii au cucerit Belgradul, apoi Orșova, ultima fortificație a Banatului.
• 1718, 21 iulie - s-a semnat tratatul de pace de la Passarowitz.
• 1737 - 1740 - perioada cea mai cumplită din istoria Banatului imperial, marcată de o serie de evenimente care au zguduit societatea și au secătuit-o de energie:
  • 1737 - 1739 - război turco - austriac ale cărui lupte s-au purtat, în mare parte, pe teritoriul bănățean
  • 1738 - răscoală a românilor bănățeni
  • februarie 1738 - epidemie de ciumă, ultimele cazuri fiind înregistrate în sudul și vestul provinciei în 1740 .
• 1738, 18 septembrie - prin tratatul de pace de la Belgrad, austriecii au pierdut Oltenia, districtele sud-dunărene, insula Ada-Kaleh, fortul Elisabeta, aflat pe malul drept al Dunării, față în față cu cetatea Ada-Kaleh, iar prin protocolul din 7 martie 1741 au pierdut și cetatea Orșovei Vechi; în plus tratatul i-a obligat să demoleze totalitatea fortificațiilor bănățene, exceptând Timișoara; în fine, protocolul din 3 iunie 1741, semnat la Caransebeș, a stabilit hotarul dintre cele două imperii în zona Banatului.

Harta iozefină a Banatului (senzitivă), 1769–72

Banatul în hărțile iozefine (senzitivă), 1769-1772. (Click pe planșa dorită)

Imagini din Banat

• 
  Alibunar, Serbia, Biserica ortodoxă română
• 
  Bobda, România, Biserica
• 
  Petru Czartan din Chevereşu Mare, protagonist al legendei matusalemice
• 
  Chichinda Mare, Serbia
• 
  Cuvin, Serbia, Biserica ortodoxă română
• 
  Lipova, România, Bazarul turcesc
• 
  Lugoj, România, Vedere din centru
• 
  Lugoj, România, Colegiul naţional Coriolan Brediceanu
• 
  Orşova, România
• 
  Oţelu Roşu, România, Vedere din centru
• Locomotivă cu abur produsă la Reşiţa, România
  Locomotivă cu abur produsă la Reşiţa, România
• 
  Ceas floral la Reşiţa, România
• 
  Româneşti, România, Biserică din lemn
• 
  Peştera Româneşti, România, Concert
• 
  Piese din Tezaurul de la Sânnicolau Mare
• 
  Timişul la Panciova, Serbia
• Timişoara, România, Catedrala ortodoxă română
  Timişoara, România, Catedrala ortodoxă română
• 
  Timişoara, România, Sinagoga din Fabric (detaliu)
• Vedere din Timişoara
  Vedere din Timişoara
• 
  Vinga, România
• 
  Podeţ suspendat în Cheile Nerei
• 
  Traian Vuia şi aeroplanul său
• 
  Domul şi Monumentul sfintei Treimi la Timişoara

Vezi și

• Glad
• Ahtum
• Banatul de Severin
• Districtele românești bănățene
• Banatul de Lugoj-Caransebeș
• Pașalâcul Timișoara
• Banatul Timișoarei
• Graiul bănățean
• Granița militară bănățeană
• Voivodina sârbească și Banatul timișan
• Comitatul Caraș-Severin
• Comitatul Timiș
• Comitatul Torontal
• Republica bănățeană
• Județul Caraș (interbelic)
• Județul Severin (interbelic)
• Județul Timiș (interbelic)
• Regiunea Arad
• Regiunea Banat
• Regiunea Severin
• Regiunea Timișoara
• Județul Arad
• Județul Caraș-Severin
• Județul Mehedinți
• Județul Timiș
• Voivodina
• Stema Banatului

Bibliografie:

• Some Basic Info on Banat - pe site-ul genealogy.ro
• Banat Denomination's - pe site-ul genealogy.ro
• Feneșan, Costin - Administrație și fiscalitate în Banatul imperial 1716 - 1778, Editura de Vest, Timișoara, 1997, pag. 78-79
• Hașdeu, B.P. - Românii bănățeni din punctul de vedere al conservatorismului dialectal și teritorial, București 1896, de la Universitatea București, 2005
• Hațegan, Ioan -Banatul
• Hațegan, Ioan - Habitat și populație în Banat (secolele XI-XX), editura Mirton, Timișoara, 2003, pag. 8 - 11
• http://istoriabanatului.wordpress.com/
• Madgearu, Alexandru - Contribuții privind datarea conflictului dintre ducele bănățean Ahtum și regele Ștefan I al Ungariei, Banatica, Reșița, 12, 1993, 2, p. 5-12
• Madgearu, Alexandru - Geneza și evoluția voievodatului bănățean din secolul al X-lea, Studii și Materiale de Istorie Medie, 16, 1998, p. 191-207
• Muntean, Vasile V. - Contribuții la ISTORIA BANATULUI, Timișoara, 1990, pag.77, 94-96, 109-113, 136-139, 234
• Pârvu, Daniel - Ocuparea si anexarea Banatului (1716-1718). Organizarea administrativă a acestuia, , Quaestiones disputatae (revistă studențească de istorie și arheologie), nr. 2 - 2004, Univ. de Vest, Timișoara
• Popoviciu, George - Istoria românilor bănățeni, Lugoj, 1904, pag. 215
• Suciu, I. D. și Constantinescu, Radu - Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, volumul I, Ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1980
• Suciu, I. D. - Monografia Mitropoliei Banatului, ed.Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1977, pag. 34, 36-38, 44
• Wolf, Josef - Entwicklung der ethnischen Struktur des Banats 1890–1992 (Atlas Ost- und Südosteuropa / Hrsg.: Österreichisches Ost- und Südosteuropa-Institut; 2: Bevölkerung; 8 = H/R/YU 1, Ungarn/Rumänien/Jugoslawien), Gebr. Borntraeger Verlagsbuchhandlung, Berlin – Stuttgart, 2004, ISBN 3-443-28519-8
• Wolf, Josef - Das Banat als historische Region, Thede Kahl, Michael Metzeltin, Mihai-Răzvan Ungureanu (ed.), Rumänien. Raum und Bevölkerung. Geschichte und Geschichtsbilder. Kultur. Gesellschaft und Politik heute. Wirtschaft. Recht und Verfassung. Historische Regionen, (= Österreichische Osthefte; 48), Wien, Münster, 2006, pp. 903-932, ISBN 3-7000-0593-8

Legături externe

1. Banaterra - Enciclopedia Banatului
2. Harta Banatului istoric, la începutul secolului al XX-lea, reluată după dr. Bodor Antal pe site-ul genealogy.ro
3. Portul național bănățean (zona de câmpie), de la RomanianMuseum.com
4. Portul național bănățean (zona de munte), de la RomanianMuseum.com
5. Theatre de la Guerre dans le Bannat de Temeswar Divisé dans touts ses Districts, mesuré sur les Lieux par Orde de feu S.A.S. Le Prince Eugene de Savoye, ou se frouvent aussi le mines d'argent, de cuivre, & de fer, les postes et relais &c. A Amsterdam Chez Reinier & Iosué Ottens, Geogr. Double Page; Hand Colored Outline; Inset City Plan of Temesvár Shows the border between Austria and Turkey according to the Treaty of Belgrade (September 1739) - Fragmentul reprezentând nord-estul Banatului - de la Todor Krecu
6. idem, Fragmentul reprezentând nord-vestul Banatului - de la Todor Krecu
7. idem, Fragmentul reprezentând Banatul de sud, inclusiv districtele sud-dunărene - de la Todor Krecu
8. idem, Fragmentul reprezentând sud-vestul Banatului - de la Todor Krecu
9. idem, Planul cetății Timișoara - de la Todor Krecu
10. idem, Legenda hărții - de la Todor Krecu
11. Memoria Banatului