Metafizică

ramură a filosofiei ce studiază natura realității
Acest articol se referă la un domeniu distinct al filozofiei. Pentru alte sensuri, vedeți Metafizică (dezambiguizare).

Metafizica (greacă μετά (meta) = "după", φυσικά (phisiká) = "cele despre natură") este un domeniu al filozofiei a cărui obiect de studiu îl constituie explicarea naturii lumii. Este studiul fiinţei şi fiinţării, deci al realităţii.[1] Ca principale subiecte în discuţiile metafizice se pot enumera: Dumnezeu, Nemurirea, Libertatea, Sufletul, Fiirea/Existenţa, Spiritul, Natura. Metafizica adresează gândirii întrebări de tipul, "Care este natura realităţii?", "Există Dumnezeu?" sau "Care este locul omului în Univers?"

Aristotel aşa cum a fost imaginat de Rafael Sanzio mult mai tărziu
Platon şi Aristotel, de Rafael (Stanza della Segnatura, Rome). Aristotel este privit ca "părintele" metafizicii.

O ramură esenţială a metafizicii este ontologia, investigarea categoriilor de lucruri care există în lume şi a relaţiilor dintre acestea. Metafizicianul încearcă să clarifice noţiunile prin care oameni înţeleg lumea, incluzând existenţa, noţiunea de obiect, proprietatea, spaţiul, timpul, cauzalitatea, interconexiunile şi posibilitatea.

Mult mai recent, termenul metafizică a fost asociat pentru a caracteriza subiecte care sunt "deasupra" sau "în afara" acestei lumi fizice, neavând o conotaţie ontologică academică. Termenul "metafizică" folosit într-un sens peiorativ, având denominarea de senzaţional, supranatural, asociat cu alte pseudoştiinţe cum ar fi spiritismul, "citirea" în cristale, rune sau tarot, prezicerea viitorului, ocultismul, etc. nu este recunoscut de filozofia academică, aidoma sus-numitelor pseudoştiinţe care nu au nimic de-a face cu metafizica.

Istoricul noţiunii

Noţiune complexă şi destul de disputată în însăşi esenţa sa, cuvântul Metafizică, folosit ca titlu, a fost probabil prima dată menţionat explicit de către editorul postum al operelor lui Aristotel, Andronicus din Rhodos.

Cuvântul „metafizică” însuşi este compus. Meta (după) + physika (cele fizice) (Meta ta physika) însemnând în accepţiunea lui Andronicus din Rhodos, după operele antume (originale sau iniţiale) ale marelui gânditor grec, Aristotel.

În accepţiunea sa mult mai aproape de noi în timp (să zicem Fred Sommers şi Bertrand Russell), metafizica este un domeniu al filozofiei ce conţine atât ontologia cât şi cosmologia. Ba mai mult, conform lui C. I. Lewis metafizica ar cuprinde ontologia şi epistemologia, "ca discipline filozofice ... preocupate de natura realului doar atât cât această problemă este specifică metodei reflexive."

În sensul său ontologic (în secolul XX), conceptul de metafizică semnifică ceea ce este dincolo de fizică, de fizicalitatea lumii înconjurătoare şi, deci, dincolo de real sau de experimental.

Vezi și

Note

  1. ^ Geisler, Norman L. "Baker Encyclopedia of Christian Apologetics" page 446. Baker Books, 1999