Emil Theodor Kocher

Emil Theodor Kocher (n. 25 august 1841 - d. 27 iulie 1917) a fost chirurg elveţian, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul chirurgiei glandei tiroide, pentru care i s-a decernat Premiul Nobel pentru Medicină în anul 1909.

Biografie

Theodor Kocher s-a născut la Berna, în 1841. Tatăl său a fost inginer.

A studiat medicina la mai multe universităţi europene: Zürich, Berlin, Londra, Viena. A avut printre profesori pe Theodor Billroth şi Bernhard von Langenbeck. Şi-a incheiat studiile în 1864 luându-şi doctoratul în anul următor la Berna.

În 1872 a fost numit profesor titular la Universitatea din Berna, succedându-l pe faimosul Georg Albert Lücke (1829 - 1884), în funcţiile de profesor de chirurgie şi de director al Universităţii Clinice Chirurgicale din Berna. A rămas aici timp de 45 de ani fiind şi medic la Inselspital, deşi, datorită faimei de bun profesor, primise mai multe oferte din partea unor universităţi europene de prestigiu. La Berna, Kocher a creat o puternică şcoală de chirurgie, care a format generaţii de medici şi chirurgi valoroşi.

Kocher s-a căsătorit cu Marie Witschi. Au avut împreună trei copii; cel mai mare, Albert, îşi va sprijini profesional tatăl fiindu-i profesor asistent.

Kocher s-a stins din viaţă in 1917 fiind înmormântat la cimitirul Bremgartenfriedhof din Berna.

Contribuţii

S-a ocupat de multiple domenii: tratamentul plăgilor împuşcate, chirurgia organelor interne (cum ar fi stomac, intestine), fracturile, luxaţiile (încă de la începutul carierei devine celebru prin noua sa metodă de a repoziţiona umerii dizlocaţi) osteomielita, creierul (în special epilepsia), organele sexuale masculine, homeostazia, tratamentul antiseptic (în tratamentul rănilor, promovează noile metode aseptice pe care le dezvoltă).

Însa domeniul care i-a asigurat locul în istoria medicinei prin Premiul Nobel, a fost studiul glandei tiroide, în a carei fiziologie şi patologie a adus mai multe contribuţii şi a formulat mai multe ipoteze şi teorii, multe din ele stârnind controverse. Dar scăderea ratei mortalităţii celor suferinzi de guşă, în urma tratamentului său, i-a adus recunoaşterea şi faima.

Realizările întregii sale vieţi au avut la bază o combinaţie între acuitate mentală, intuiţie, etică şi atitudine creştină faţă de viaţă.

Apreciere şi recunostinţă

În 1909 a fost primul chirurg care a obţinut Premiul Nobel şi aceasta pentru munca sa în domeniul fiziologiei, patologiei şi chirurgiei glandei tiroide şi pentru rezultatele deosebite în ceea ce priveşte formarea guşei endemice.

Mai mulţi termeni medicali îi poartă numele:

• Manevra Kocher: în tehnica chirurgicală
• Sindromul Kocher - Debre - Semelaigne
• Instrumente chirurgicale Kocher.

Pe strada Belpstrasse din Berna, un parc îi poartă numele. Parcul a fost amenajat în 1941 pe un teren pe care marele medic l-a cedat domeniului public.

Fundaţia Kocher reprezintă un monument pe care şi l-a creat încă din timpul vieţii.

Legături externe

• en Biografie la NobelPrize.org
• en Biografie la Theodor Kocher Institute