László Rajk: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat
m Robot interwiki: Adãugat: ja:ライク・ラースロー
stilistica; si regimul "horthyst" (in dec. 1944 regimul nu mai era horthyst)
Linia 2:
'''László Rajk''' (n. [[8 martie]] [[1909]], [[Odorheiu Secuiesc]] – d. [[15 octombrie]] [[1949]], [[Budapesta]]) a fost un politician maghiar, ministru de interne şi de externe al [[Ungaria|Ungariei]].
 
S-a născut ca fiu al unui cizmar secui. Şi-a început studiile la Liceul Reformat „Baczkamadarasi Kis Gergely” din [[Odorheiu Secuiesc]], apoi din [[1929]] a urmat cursurile secţiei de maghiară-franceză din cadrul Universităţii de Filozofie din [[Budapesta]]. În [[1930]] s-a încadrat în mişcarea ilegală comunistă ilegalistă, în [[1931]] a devenit membru al KIMSZ şi al KMP. Din cauza activităţii ilegaleîn clandestinitate a fost arestat de mai multe ori. Nu şi-a continuat studiile,. dinDin 1933 a muncit în domeniul construcţiilor. În calitate de conducător al fracţiuniigrupului comunistecomunist adin UniuniiUniunea NaţionaleNaţională a Muncitorilor Constructori din Ungaria a fost unul dintre organizatorii şi conducătorii grevei generale a constructorilor din [[1935]]. La îndrumareaordinul partidului, în [[1936]] a plecat la [[Praga]], de unde în [[1937]] a plecat în [[Spania]], participândluând parte la războiul civil. A fost delegatul politic şi secretarul de partid al batalionului maghiar în [[Brigada Internaţională]]. A fost grav rănit grav în lupte. În [[1939]], după căderea [[Republica Spaniolă|Republicii Spaniole]], s-a refugiat în [[Franţa]], de unde a fost internat. S-a întors în Ungaria la îndrumărileordinul partidului în toamna anuluilui [[1941]],. şi înÎn acelaşi an s-a căsătorit cu ''Iulia Földi''. Tot în acelaşi an a fost arestat şi internat. Aproape doi ani şi jumătate a trăit în captivitatedetenţie la [[Budapesta]], apoi la [[Kistarcsa]]. După eliberarea luisa, dinîn septembrie [[1944]], a devenit secretarul [[Comitetul Central|Comitetului Central]] al partidului, unul dintre conducătorii [[Frontul Maghiar|Frontului Maghiar]], unul dintre principalii organizatori şi conducători al mişcării de rezistenţă. El a fost cel care, conform înţelegerii prealabile dintre cele două partide muncitoreşti, a pregătit programul de acţiune solidară a Frontului Maghiar, care a fost semnat de cele două partide la [[10 octombrie]] [[1944]]. În luna decembrie ala aceluiaşi an, guvernulautorităţile hortyst aau încercat să-l asasineze,. fapt pentru care lL-au dus cu forţa la [[Sopronkőhida]], apoi, în [[Germania]], dar prin intervenţia fratelui său, [[Endre Rajk]], secretarul de stat al guvernuluiîn hortystguvern, la [[13 mai]] [[1945]], a fost eliberat.
 
Ajuns acasă, s-a încadrat în activitatea partidului şi ala politicii interne, a devenit membrulmembru Conduceriial ExecutiveComitetului Executiv al PCM, precum şi deputat alîn [[Parlament]]ului. Între mai şi noiembrie [[1945]] a fost secretarul ComisieiPCM de Partid dinpe Budapesta, apoi, între noiembrie [[1945]] şi martie [[1946]] a devenit secretar general adjunct al PCM. DinLa [[20 martie]] [[1946]] a fost numit ministru de interne. În acest post, a interzis şi a desfiinţat numeroase instituţii şi organizaţii care funcţionau în spirit religios, naţional sau democratic (cca. 1500 de astfel de instituţii şi organizaţii), tot el a organizat şi primele procese conceputepolitice. La [[5 august]] [[1948]] a fost demis din fruntea [[Ministerul de Interne|Ministerului de Interne]], şi numit ministru de externe până la [[20 mai]] [[1949]]. La presiunile lui [[Mátyás Rákosi]] (care era gelos pe popularitatea lui) şi alale cercului său, a fost arestat la [[30 mai]] [[1949]] pe baza unor acuzaţii născociteinventate: spionaj pentru imperialişti, colaborare cu poliţia secretă din perioada hortystăhorthystă, păstrareamenţinerea relaţiilorde relaţii cu comuniştii din [[Iugoslavia]], excomunicaţiconsideraţi îndin [[1948]] inamici. ŢelulScopul procesului a fost, pe de o parte, accentuarea solidarităţii cu [[Uniunea Sovietică]] împotriva iugoslavuluiliderului iugoslav [[Tito]], iar pe alta teama lui Rákosi de rivalul lui şi reapariţia conflictelor între comunişti maghiari proautohtonişti şi contracei moscoviţi. La alegerea victimei, la început Rákosi a oscilat între a [[Nagy Imre]], „sinemergător”„autonom” în agricultură, respectivşi popularul Rajk, dar deoarece. Nagy a avutavea relaţii bune în conducerea partidului dincomunist Moscovasovietic, deci sacrificarea lui ar fi fost mai greu de explicatjustificat sacrificareala acestuiaMoscova.
S-a născut ca fiu al unui cizmar secui. Şi-a început studiile la Liceul Reformat „Baczkamadarasi Kis Gergely” din [[Odorheiu Secuiesc]], apoi din [[1929]] a urmat cursurile secţiei de maghiară-franceză din cadrul Universităţii de Filozofie din [[Budapesta]]. În [[1930]] s-a încadrat în mişcarea ilegală comunistă, în [[1931]] a devenit membru al KIMSZ şi al KMP. Din cauza activităţii ilegale a fost arestat de mai multe ori. Nu şi-a continuat studiile, din 1933 a muncit în domeniul construcţiilor. În calitate de conducător al fracţiunii comuniste a Uniunii Naţionale a Muncitorilor Constructori din Ungaria a fost unul dintre organizatorii şi conducătorii grevei generale a constructorilor din [[1935]]. La îndrumarea partidului în [[1936]] a plecat la [[Praga]], de unde în [[1937]] a plecat în [[Spania]], participând la războiul civil. A fost delegatul politic şi secretarul de partid al batalionului maghiar în [[Brigada Internaţională]]. A fost grav rănit în lupte. În [[1939]], după căderea [[Republica Spaniolă|Republicii Spaniole]], s-a refugiat în [[Franţa]], de unde a fost internat. S-a întors în Ungaria la îndrumările partidului în toamna anului [[1941]], şi în acelaşi an s-a căsătorit cu ''Iulia Földi''. Tot în acelaşi an a fost arestat şi internat. Aproape doi ani şi jumătate a trăit în captivitate la [[Budapesta]], apoi la [[Kistarcsa]]. După eliberarea lui din septembrie [[1944]], a devenit secretarul [[Comitetul Central|Comitetului Central]] al partidului, unul dintre conducătorii [[Frontul Maghiar|Frontului Maghiar]], unul dintre principalii organizatori şi conducători al mişcării de rezistenţă. El a fost cel care, conform înţelegerii prealabile dintre cele două partide muncitoreşti, a pregătit programul de acţiune solidară a Frontului Maghiar, care a fost semnat de cele două partide la [[10 octombrie]] [[1944]]. În luna decembrie al aceluiaşi an, guvernul hortyst a încercat să-l asasineze, fapt pentru care l-au dus cu forţa la [[Sopronkőhida]], apoi, în [[Germania]], dar prin intervenţia fratelui său, [[Endre Rajk]], secretarul de stat al guvernului hortyst, la [[13 mai]] [[1945]], a fost eliberat.
 
Ajuns acasă, s-a încadrat în activitatea partidului şi al politicii interne, a devenit membrul Conducerii Executive al PCM, precum şi deputat al [[Parlament]]ului. Între mai şi noiembrie [[1945]] a fost secretarul Comisiei de Partid din Budapesta, apoi, între noiembrie [[1945]] şi martie [[1946]] a devenit secretar general adjunct al PCM. Din [[20 martie]] [[1946]] a fost numit ministru de interne. În acest post, a interzis şi a desfiinţat numeroase instituţii şi organizaţii care funcţionau în spirit religios, naţional sau democratic (cca. 1500 de astfel de instituţii şi organizaţii), tot el a organizat şi primele procese concepute. La [[5 august]] [[1948]] a fost demis din fruntea [[Ministerul de Interne|Ministerului de Interne]], şi numit ministru de externe până la [[20 mai]] [[1949]]. La presiunile lui [[Mátyás Rákosi]] (care era gelos pe popularitatea lui) şi al cercului său, a fost arestat la [[30 mai]] [[1949]] pe baza unor acuzaţii născocite: spionaj pentru imperialişti, colaborare cu poliţia secretă din perioada hortystă, păstrarea relaţiilor cu comuniştii din [[Iugoslavia]], excomunicaţi în [[1948]]. Ţelul procesului a fost, pe de o parte, accentuarea solidarităţii cu [[Uniunea Sovietică]] împotriva iugoslavului [[Tito]], iar pe alta teama lui Rákosi de rivalul lui şi reapariţia conflictelor între comunişti maghiari pro şi contra moscoviţi. La alegerea victimei, la început Rákosi a oscilat între a [[Nagy Imre]], „sinemergător” în agricultură, respectiv popularul Rajk, dar deoarece Nagy a avut relaţii bune în conducerea partidului din Moscova, ar fi fost mai greu de explicat sacrificarea acestuia.
[[Imagine:Rajkbirosagelott.jpg|thumb|right|László Rajk în faţa instanţei]]
 
La început, Rajk a negat toate acuzaţiile, dar tovarăşii care l-au interogat, Mihály Farkas şi ministrul de interne, [[János Kádár]], l-au convins, că procesul esteera înscenat doar pentru a-l speria, iar sentinţa de condamnare la moarte nu vaurma fisă fie pusă în executatăaplicare. Atunci Rajk a recunoscut toate acuzaţiile imposibileimaginare aduse împotriva sa, ceea ce, Gábor Péter şi [[ÁVH]] (InstitutulInstituţia de SecuritateSecurităţii a Statului), au transmisradiodifuzat în direct la radio.
 
Astfel, urmând exemplul stalinist şi cel soviet, a început curăţireaepurarea şi în interiorul partidului. Rechizitoriul a fost pregătit de însăşiînsuşi Mátyás Rákosi, secretarul general al partidului, şi aprobat de [[Stalin]]. La procesul din [[24 septembrie]], [[JudecătoriaTribunalul Poporului]] a pronunţat trei sentinţe de condamnare la moarte (dintre care una pentruîmpotriva ellui), acuzaţiile fiind de crimă împotriva poporului şi înaltă trădare. După acest proces Uniunea Sovietică şi apoi toate democraţiile„democraţiile popularepopulare” au reziliat contracteleacordurile cu „mercenarul imperialist”, Iugoslavia. Atunci a spus conducătorul de partid, Mátyás Rákosi, lăudându-se, despre procesul-Rajk: ''„recunosc, că am avut multe nopţi nedormite, până proiectul execuţiei s-a îndeplinit"''. László Rajk a fost executat pe [[15 octombrie]], soţia lui a fost condamnată la 5 ani de detenţie, iar copilul lor a ajuns la oun casă de copiiorfelinat, unde li-au numitpus nume nou, „István Kovács”. Nimeni nu a ştiut cine e elera în realitate.
 
În iulie [[1955]] a fost reabilitat, deoarece Rákosi nu reuşit să oprească reviziunearevizuirea nelegiunilornelegiurilor făcute în trecut de sistemul comunist şi aici s-a încadrat şi procesul şi execuţia lui László Rajk. După [[reconcilierea iugoslavo-sovietică]] şi al XX.-lea congres a [[Partidului Comunist Sovietic]] (care a cercetatabordat şi atrocităţilecrimele lui Stalin), situaţia lui Rákosi a devenit foarte critică. LaPână urmăla elurmă a recunoscut şi rolul luipe care l-a jucat personal în procesul- Rajk.
Astfel, urmând exemplul stalinist şi cel soviet, a început curăţirea şi în interiorul partidului. Rechizitoriul a fost pregătit de însăşi Mátyás Rákosi, secretarul general al partidului, şi aprobat de [[Stalin]]. La procesul din [[24 septembrie]], [[Judecătoria Poporului]] a pronunţat trei sentinţe de condamnare la moarte (dintre care una pentru el), acuzaţiile fiind de crimă împotriva poporului şi înaltă trădare. După acest proces Uniunea Sovietică şi apoi toate democraţiile populare au reziliat contractele cu „mercenarul imperialist”, Iugoslavia. Atunci a spus conducătorul de partid, Mátyás Rákosi, lăudându-se, despre procesul-Rajk: ''„recunosc, că am avut multe nopţi nedormite, până proiectul execuţiei s-a îndeplinit"''. László Rajk a fost executat pe [[15 octombrie]], soţia lui a fost condamnată la 5 ani de detenţie, iar copilul lor a ajuns la o casă de copii, unde l-au numit „István Kovács”. Nimeni nu a ştiut cine e el în realitate.
 
În primăvara anului 1956 Iulia Földi, văduva lui László Rajk, a început demersurile pentru a primi aprobarea înmormântării soţului ei. După lungi tratative, ea a primit aprobarea înmormântării oficiale ala lui László Rajk şi a tovarăşilor lui în [[cimitirul Kerepesi]] din [[Budapesta]], la [[6 octombrie]] [[1956]]. Înmormântarea lui devines-a transformat într-o demonstraţie în masă, care după două săptămâni ducea dus la revoluţia unguriloranticomunistă împotriva regimuluidin comunistUngaria. După reprimarea acestuiarevoluţiei, văduva se refugiează cu fiul său [[László Rajk jr.]], împreună cu [[Imre Nagy]], în ambasada iugoslavă. Este arestatarestată împreună cu prim-ministrul revoluţiei, iar [[János Kádár]] deporteazădispune văduvadeportarea văduvei şi copilula copilului pentru 2 ani în [[România]].
În iulie [[1955]] a fost reabilitat, deoarece Rákosi nu reuşit să oprească reviziunea nelegiunilor făcute în trecut de sistemul comunist şi aici s-a încadrat şi procesul şi execuţia lui László Rajk. După [[reconcilierea iugoslavo-sovietică]] şi al XX.-lea congres a [[Partidului Comunist Sovietic]] (care a cercetat şi atrocităţile lui Stalin) situaţia lui Rákosi a devenit foarte critică. La urmă el a recunoscut şi rolul lui personal în procesul-Rajk.
În primăvara anului 1956 Iulia Földi, văduva lui László Rajk a început demersurile pentru a primi aprobarea înmormântării soţului ei. După lungi tratative, ea a primit aprobarea înmormântării oficiale al lui László Rajk şi a tovarăşilor lui în [[cimitirul Kerepesi]] din [[Budapesta]], la [[6 octombrie]] [[1956]]. Înmormântarea lui devine o demonstraţie în masă, care după două săptămâni duce la revoluţia ungurilor împotriva regimului comunist. După reprimarea acestuia văduva se refugiează cu fiul său [[László Rajk jr.]] împreună cu [[Imre Nagy]] în ambasada iugoslavă. Este arestat împreună cu prim-ministrul revoluţiei, iar [[János Kádár]] deportează văduva şi copilul pentru 2 ani în [[România]].
 
[[Categorie:Naşteri în 1909|Rajk, László]]