László Rajk: Diferență între versiuni

▲S-a născut ca fiu al unui cizmar secui. Şi-a început studiile la Liceul Reformat „Baczkamadarasi Kis Gergely” din [[Odorheiu Secuiesc]], apoi din [[1929]] a urmat cursurile secţiei de maghiară-franceză din cadrul Universităţii de Filozofie din [[Budapesta]]. În [[1930]] s-a încadrat în mişcarea ilegală comunistă, în [[1931]] a devenit membru al KIMSZ şi al KMP. Din cauza activităţii ilegale a fost arestat de mai multe ori. Nu şi-a continuat studiile, din 1933 a muncit în domeniul construcţiilor. În calitate de conducător al fracţiunii comuniste a Uniunii Naţionale a Muncitorilor Constructori din Ungaria a fost unul dintre organizatorii şi conducătorii grevei generale a constructorilor din [[1935]]. La îndrumarea partidului în [[1936]] a plecat la [[Praga]], de unde în [[1937]] a plecat în [[Spania]], participând la războiul civil. A fost delegatul politic şi secretarul de partid al batalionului maghiar în [[Brigada Internaţională]]. A fost grav rănit în lupte. În [[1939]], după căderea [[Republica Spaniolă|Republicii Spaniole]], s-a refugiat în [[Franţa]], de unde a fost internat. S-a întors în Ungaria la îndrumările partidului în toamna anului [[1941]], şi în acelaşi an s-a căsătorit cu ''Iulia Földi''. Tot în acelaşi an a fost arestat şi internat. Aproape doi ani şi jumătate a trăit în captivitate la [[Budapesta]], apoi la [[Kistarcsa]]. După eliberarea lui din septembrie [[1944]], a devenit secretarul [[Comitetul Central|Comitetului Central]] al partidului, unul dintre conducătorii [[Frontul Maghiar|Frontului Maghiar]], unul dintre principalii organizatori şi conducători al mişcării de rezistenţă. El a fost cel care, conform înţelegerii prealabile dintre cele două partide muncitoreşti, a pregătit programul de acţiune solidară a Frontului Maghiar, care a fost semnat de cele două partide la [[10 octombrie]] [[1944]]. În luna decembrie al aceluiaşi an, guvernul hortyst a încercat să-l asasineze, fapt pentru care l-au dus cu forţa la [[Sopronkőhida]], apoi, în [[Germania]], dar prin intervenţia fratelui său, [[Endre Rajk]], secretarul de stat al guvernului hortyst, la [[13 mai]] [[1945]], a fost eliberat.

▲Ajuns acasă, s-a încadrat în activitatea partidului şi al politicii interne, a devenit membrul Conducerii Executive al PCM, precum şi deputat al [[Parlament]]ului. Între mai şi noiembrie [[1945]] a fost secretarul Comisiei de Partid din Budapesta, apoi, între noiembrie [[1945]] şi martie [[1946]] a devenit secretar general adjunct al PCM. Din [[20 martie]] [[1946]] a fost numit ministru de interne. În acest post, a interzis şi a desfiinţat numeroase instituţii şi organizaţii care funcţionau în spirit religios, naţional sau democratic (cca. 1500 de astfel de instituţii şi organizaţii), tot el a organizat şi primele procese concepute. La [[5 august]] [[1948]] a fost demis din fruntea [[Ministerul de Interne|Ministerului de Interne]], şi numit ministru de externe până la [[20 mai]] [[1949]]. La presiunile lui [[Mátyás Rákosi]] (care era gelos pe popularitatea lui) şi al cercului său, a fost arestat la [[30 mai]] [[1949]] pe baza unor acuzaţii născocite: spionaj pentru imperialişti, colaborare cu poliţia secretă din perioada hortystă, păstrarea relaţiilor cu comuniştii din [[Iugoslavia]], excomunicaţi în [[1948]]. Ţelul procesului a fost, pe de o parte, accentuarea solidarităţii cu [[Uniunea Sovietică]] împotriva iugoslavului [[Tito]], iar pe alta teama lui Rákosi de rivalul lui şi reapariţia conflictelor între comunişti maghiari pro şi contra moscoviţi. La alegerea victimei, la început Rákosi a oscilat între a [[Nagy Imre]], „sinemergător” în agricultură, respectiv popularul Rajk, dar deoarece Nagy a avut relaţii bune în conducerea partidului din Moscova, ar fi fost mai greu de explicat sacrificarea acestuia.

▲Astfel, urmând exemplul stalinist şi cel soviet, a început curăţirea şi în interiorul partidului. Rechizitoriul a fost pregătit de însăşi Mátyás Rákosi, secretarul general al partidului, şi aprobat de [[Stalin]]. La procesul din [[24 septembrie]], [[Judecătoria Poporului]] a pronunţat trei sentinţe de condamnare la moarte (dintre care una pentru el), acuzaţiile fiind de crimă împotriva poporului şi înaltă trădare. După acest proces Uniunea Sovietică şi apoi toate democraţiile populare au reziliat contractele cu „mercenarul imperialist”, Iugoslavia. Atunci a spus conducătorul de partid, Mátyás Rákosi, lăudându-se, despre procesul-Rajk: ''„recunosc, că am avut multe nopţi nedormite, până proiectul execuţiei s-a îndeplinit"''. László Rajk a fost executat pe [[15 octombrie]], soţia lui a fost condamnată la 5 ani de detenţie, iar copilul lor a ajuns la o casă de copii, unde l-au numit „István Kovács”. Nimeni nu a ştiut cine e el în realitate.

▲În iulie [[1955]] a fost reabilitat, deoarece Rákosi nu reuşit să oprească reviziunea nelegiunilor făcute în trecut de sistemul comunist şi aici s-a încadrat şi procesul şi execuţia lui László Rajk. După [[reconcilierea iugoslavo-sovietică]] şi al XX.-lea congres a [[Partidului Comunist Sovietic]] (care a cercetat şi atrocităţile lui Stalin) situaţia lui Rákosi a devenit foarte critică. La urmă el a recunoscut şi rolul lui personal în procesul-Rajk.

▲În primăvara anului 1956 Iulia Földi, văduva lui László Rajk a început demersurile pentru a primi aprobarea înmormântării soţului ei. După lungi tratative, ea a primit aprobarea înmormântării oficiale al lui László Rajk şi a tovarăşilor lui în [[cimitirul Kerepesi]] din [[Budapesta]], la [[6 octombrie]] [[1956]]. Înmormântarea lui devine o demonstraţie în masă, care după două săptămâni duce la revoluţia ungurilor împotriva regimului comunist. După reprimarea acestuia văduva se refugiează cu fiul său [[László Rajk jr.]] împreună cu [[Imre Nagy]] în ambasada iugoslavă. Este arestat împreună cu prim-ministrul revoluţiei, iar [[János Kádár]] deportează văduva şi copilul pentru 2 ani în [[România]].