John Coltrane: Diferență între versiuni
Conținut șters Conținut adăugat
→Primii pași spre consacrare: Completat text |
Completat ultimele 4 capitole (corectat automat) |
||
Linia 32:
=== Primii pași spre consacrare ===
După întoarcerea acasă a urmat un turneu cu orchestra lui King Kolax, iar ulterior a colaborat cu orchestra lui Jimmy Heath, căruia i-a fost prezentat de către trompetistul William Massey, fost camarad în marină cu care cântase în orchestra militară Melody Masters. În paralel, până spre sfârșitul deceniului a studiat teorie muzicală cu ghitaristul și compozitorul Dennis Sandole. Dacă inițial cânta la saxofon alto, în această perioadă, John Coltrane a început să cânte la saxofon tenor în orchestra lui Eddie Vinson.<ref>John Coltrane "Coltrane on Coltrane", Down Beat, September 29, 1960</ref> Mai târziu, muzicianul avea să-și amintească de această perioadă din cariera sa, afirmând: ''“… era o întreagă arie de studiu ce se deschisese în fața mea. Erau multe chestii pe care le realizau muzicieni precum Hawk (Coleman Hawkins), și Ben (Ben Webster), și Tab Smith, prin anii ’40, pe care nu le înțelegeam, dar pe care le simțeam din punct de vedere emoțional”.'' Un moment important pentru cariera sa ulterioară l-a constituit întâlnirea cu Charlie Parker, în 5 iunie 1945, atunci când l-a putut asculta live pentru prima dată. În 1960, într-un interviu în DownBeat avea să-și amintească: ''“prima dată când l-am auzit pe Bird (Charlie Parker), m-a lovit drept între ochi”.'' Charlie Parker avea să devină unul din primii idoli ai muzicianului în curs de afirmare, cu care avea să cânte ocazional spre sfârșitul anilor ’40. Diverse documente din epocă atestă că încă de pe atunci începuse să fie cunoscut sub numele de “Trane”. În aceeași perioadă, prin 1946, a colaborat ocazional și cu trompetistul Miles Davis. De asemenea, după lăsarea la vatră și până pe la mijlocul anilor ’50, a colaborat cu alți muzicieni de renume precum Dizzie Gillespie, Earl Bostic și Johnny Hodges. Primul solo al lui John Coltrane poate fi auzit în piesa "We Love to Boogie", înregistrată împreună cu orchestra lui Gillespie în 1951.
=== First Great Quintet ===
În vara lui 1955, pe când studia sub îndrumarea lui Dennis Sandole, în paralel lucrând ca muzician independent, John Coltrane a primit o propunere din partea lui Miles Davis. Acesta trecea printr-o perioadă mai dificilă, intrând într-un con de umbră, după succesul răsunător din anii ’40, toate aceste neajunsuri datorându-se cel puțin în parte, problemelor cu consumul de heroină. Trompetistul revenise în lumea muzicală după mai mulți ani de declin, dorind să formeze un cvintet. Coltrane s-a alăturat grupului condus de Miles Davis, cunoscut drept “Primul mare cvintet”( First Great Quintet), împreună cu Red Garland la pian, Paul Chambers la bas și Philly Joe Jones la percuție, activând cu intermitențe din octombrie 1955 până în aprile 1957. În cadrul grupului, au existat oarece rivalități și tensiuni între cei doi muzicieni, dublate și de respect reciproc, din care totuși amândoi au avut de câștigat. Înregistrările din această perioadă denotă maturizarea muzicală a muzicianului. Activitatea cvintetului, rămasă în istorie prin două sesiuni maraton de înregistrări pentru casa Prestige derulate în 1946, concretizate prin albumele Cookin', Relaxin', Workin', și Steamin', a încetat ulterior, în parte, destrămarea cvintetului datorându-se și dependenței de heroină a lui Coltrane.
=== Împreună cu Thelonious Monk ===
=== Împreună cu Miles Davis ===
Linia 43 ⟶ 45:
== Viața personală și spirituală ==
== Instrumente ==
John Coltrane și-a început cariera muzicală, dacă se poate spune așa, cântând în fanfara comunală la clarinet și la corn alto, până a reușit să achiziționeze un saxofon alto în ultimii ani de școală. Prin 1947, pe când cânta împreună cu King Kolax Band, a trecut la saxofon tenor, instrument care l-a făcut cunoscut. Preferința lui Coltrane pentru registrul superior al saxofonului tenor, spre deosebire, bunăoară, de [Coleman Hawkins] sau [Lester Young], se presupune că s-ar fi datorat începuturilor sale muzicale, experienței cu clarinetul și cornul alto. Prin utilizarea coardelor vocale în combinație cu limba, John Coltrane a reușit să extindă spre tonuri mai înalte gama sonoră produsă în mod normal de saxofonul tenor. <ref>"Secret of John Coltrane's high notes revealed", Roger Highfield, The Telegraph, Sunday June 12, 2011.</ref> Pe la începutul anilor ’60, în timpul contractului cu Atlantic Records, a experimentat în mod progresiv saxofonul sopran. Spre sfîrșitul carierei, a experimentat de asemenea flautul, atât în cadrul concertelor cât și în cazul înregistrărilor de studio. (Live at the Village Vanguard Again!, Expression) Mama lui Eric Dolphy i-ar fi dăruit lui Coltrane, flautul și clarinetul bas al fiului ei, după moartea acestuia, survenită în 1964.<ref>Cole, Bill (2001). John Coltrane. New York. p. 158. ISBN 030681062X.</ref> Cele două instrumente ale lui Coltrane, saxofonul tenor, Selmer Mark VI, SN 125571, fabricat în 1965, și cel sopran, Selmer Mark VI, SN 99626, fabricat în 1962, au fost scoase la licitație în 20 februarie 2005, pentru a susține financiar Fundația John Coltrane. Pentru saxofonul sopran s-a plătit suma de 70,800$, în timp ce saxofonul tenor a rămas ne-vândut.
== Recunoaștere postumă ==
Influența lui John Coltrane asupra generațiilor de saxofoniști ce i-au urmat este covârșitoare. Ea a început încă din timpul vieții și a continuat să crească după decesul acestuia. Stilul unic al interpretărilor sale continuă să fascineze și să influențeze deopotrivă. El a revoluționat muzica de jazz cu tehnica sa experimentală, manifestând totodată o adevărată venerație pentru sonoritățile provenite din alte culturi, inclusiv pentru cele africane și sud-americane. Încă din 1965, John Coltrane a fost inclus în Down Beat Jazz Hall of Fame. În 1972, albumul A Love Supreme a fost încununat cu aur de către RIAA, pentru jumătate de million de copii vândute numai în Japonia. Același album, împreună cu albumul My Favorite Things, a primit discul de aur în 2001 în SUA. În 1982, John Coltrane a primit post-mortem premiul Grammy la categoria "Best Jazz Solo Performance", pentru albumul Bye Bye Blackbird, iar în 1997 a fost premiat cu Grammy Lifetime Achievement Award.<ref>"John Coltrane Biography". The John Coltrane Foundation. May 11, 2007. Retrieved June 29, 2009.</ref> De asemenea, în 2007 a fost premiat cu un premiu Pulitzer special, pentru “improvizații magistrale, simț muzical împins la extrem și personalitate iconică în istoria jazzului”.<ref>"The 2007 Pulitzer Prize Winners: Special Awards and Citations". The Pulitzer Prizes. Retrieved June 29, 2009. With reprint of short biography.</ref> În 2009 a fost inclus în North Carolina Music Hall of Fame.<ref>"2009 Inductees". North Carolina Music Hall of Fame. Retrieved September 10, 2012.</ref> Casa în care a locuit în Philadelphia, a fost desemnată National Historic Landmark în 1999. Ultima sa locuință, în cartierul Dix Hills din Huntington, NY, a fost adăugată în 29 iunie 2007, la 40 de ani de la moartea artistului, în registrul național al locurilor istorice. (National Register of Historic Places)
== Citate ==
''“You can play a shoestring if you're sincere.”'' —John Coltrane
== Discografie ==
Lista cuprinde doar albumele aprobate de către John Coltrane. Este vorba doar despre albumele de autor. Sunt exceptate albumele în care Coltrane apare în calitate de colaborator sau participant, multe astfel de compilații apărând la diverse case de discuri după moartea artistului. De asemenea, circulă extrem de multe înregistrări neoficiale, compilații și asamblări neoficiale postume. Lista este conformă cu cea existentă pe situl artistului. Au mai fost adăugate două albume postume, deoarece este vorba despre două cazuri de excepție.
'''Prestige și Blue Note Records'''
*Coltrane (debut solo LP) (1957)
*Blue Train (1957)
*John Coltrane with the Red Garland Trio (1958)
*Soultrane (1958)
'''Atlantic Records'''
*Giant Steps (primul album conținând 100% compoziții proprii) (1960)
*Coltrane Jazz (în care apar pentru prima dată McCoy Tyner și Elvin Jones) (1961)
*My Favorite Things (1961)
*Olé Coltrane (împreună cu Eric Dolphy, compoziții Coltrane și Tyner) (1961)
'''Impulse! Records'''
*Africa/Brass (aranjamentul muzical al alămurilor Tyner și Dolphy) (1961)
*Live! at the Village Vanguard (împreună cu Dolphy, prima apariție Jimmy Garrison) (1962)
*Coltrane (primul album al "quartetului clasic") (1962)
*Ballads (1963)
*John Coltrane and Johnny Hartman (1963)
*Impressions (1963)
*Duke Ellington & John Coltrane (1964)
*Live at Birdland (1964)
*Crescent (1964)
*A Love Supreme (1965)
*The John Coltrane Quartet Plays (1965)
*Ascension (1966)
*New Thing at Newport (live cu Archie Shepp) (1966)
*Kulu Sé Mama (1966)
*Meditations (cuartetul cu Pharoah Sanders și Rashied Ali) (1966)
'''Postume'''
*Expression ( înregistrări aprobate de artist, care apare cântând la flaut într-una din piese) (1967)
*Infinity (excelente înregistrări ale artistului, ne-aprobate de acesta, peste care soția sa, Alice Coltrane, a suprapus alte canale, interpretate la instrumente de coarde - un album deosebit, care a produs vâlvă în lumea muzicală) (1972)
==Referințe ==
| |||