László Rajk: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat
Fără descriere a modificării
Fără descriere a modificării
Linia 7:
==Tinereţea==
 
S-a născut ca fiu al unui cizmar din Odorheiu Secuiesc, intr-o familie cu mulţi copii, şi cu rădăcini germane . Şi-a început studiile la Liceul Reformat „Baczkamadarasi Kis Gergely” din [[Odorheiu Secuiesc]], apoi din [[1929]] a urmat cursurile facultăţii de [[filologie]] - secţia [[maghiară]]-[[franceză]] din cadrul Universităţii din [[Budapesta]]. Spre deosebire de fratele sau mai mare Endre care s-a alăturat unor grupări politice de extremă dreapta, în [[1930]] s-a încadrat László Rajk s-a înregimentat în mişcarea comunistă ilegală, în [[1931]] a devenit membru al KIMSZ şi al KMP. Din cauza activităţii în clandestinitate a fost arestat de mai multe ori. Nu ,îtrrupându-şi-a continuat studiile. DinÎncepând 1933cu aanul lucrat1933 lucrează ca muncitor constructor . În calitatecalitatea sa de conducător al grupului comunist din Uniunea Naţională a Muncitorilor Constructori din Ungaria a fost unul dintre organizatorii şi conducătoriipromotorii grevei generale a constructorilor din [[1935]]. La ordinul partidului, în [[1936]] a plecat la [[Praga]], de unde în [[1937]] a plecat în [[Spania]], luând parte la războiul civil de acolo .A fost delegatul politic şi secretarul de partid al batalionului maghiar în [[Brigada Internaţională]]. A fost rănit grav în lupte. În [[1939]], după căderea [[Republica Spaniolă|Republicii Spaniole]], s-a refugiat în [[Franţa]], unde a fost internat. S-a întors în Ungaria la ordinul partidului în toamna lui [[1941]]. În acelaşi an s-a căsătorit cu ''Iulia Földi''. Tot în acelaşi an a fost arestat şi deţinut. Aproape doi ani şi jumătate a trăit în detenţie la [[Budapesta]], apoi la [[Kistarcsa]]. După eliberarea sa, în septembrie [[1944]], a devenit secretarul [[Comitetul Central|Comitetului Central]] al partidului, unul dintre conducătorii [[Frontul Maghiar|Frontului Maghiar]], unul dintre principalii organizatori şi conducători al mişcării de rezistenţă. El a fost cel care, conform înţelegerii prealabile dintre cele două partide muncitoreşti, a pregătit programul de acţiune solidară a Frontului Maghiar, care a fost semnat de cele două partide la [[10 octombrie]] [[1944]]. În luna decembrie a aceluiaşi an, autorităţile au încercat să-l asasineze. L-au dus cu forţa la [[Sopronkőhida]], apoi, în [[Germania]], dar prin intervenţia fratelui său, [[Endre Rajk]], subsecretar de stat în guvernul fascist al Crucilor cu sageti la [[13 mai]] [[1945]], a fost eliberat.
 
Ajuns acasă, s-a încadrat în activitatea partidului şi a politicii interne, a devenit membru al Comitetului Executiv al PCM şi deputat în [[Parlament]]. Între mai şi noiembrie [[1945]] a fost secretarul PCM pe Budapesta, apoi, între noiembrie [[1945]] şi martie [[1946]] a devenit secretar general adjunct al PCM. La [[20 martie]] [[1946]] a fost numit ministru de interne. În acest post, a interzis şi a desfiinţat numeroase instituţii şi organizaţii care funcţionau în spirit religios, naţional sau democratic (cca. 1500 de astfel de instituţii şi organizaţii), tot el a organizat şi primele procese politice. La [[5 august]] [[1948]] a fost demis din fruntea [[Ministerul de Interne|Ministerului de Interne]], şi numit ministru de externe până la [[20 mai]] [[1949]]. La presiunile lui [[Mátyás Rákosi]] (care era gelos pe popularitatea lui) şi ale cercului său, a fost arestat la [[30 mai]] [[1949]] pe baza unor acuzaţii inventate: spionaj pentru imperialişti, colaborare cu poliţia secretă din perioada horthystă, menţinerea de relaţii cu comuniştii din [[Iugoslavia]], consideraţi din [[1948]] inamici. Scopul procesului a fost, pe de o parte, accentuarea solidarităţii cu [[Uniunea Sovietică]] împotriva liderului iugoslav [[Tito]], iar pe alta teama lui Rákosi de rivalul lui şi reapariţia conflictelor între comunişti maghiari autohtonişti şi cei moscoviţi. La alegerea victimei, la început Rákosi a oscilat între a [[Nagy Imre]], „autonom” în agricultură, şi popularul Rajk. Nagy avea relaţii bune în conducerea partidului comunist sovietic, deci sacrificarea lui ar fi fost greu de justificat la Moscova.