László Rajk: Diferență între versiuni
Conținut șters Conținut adăugat
Ewan (discuție | contribuții) Fără descriere a modificării |
Solt (discuție | contribuții) Fără descriere a modificării |
||
Linia 7:
==Tinereţea==
S-a născut ca fiu al unui cizmar din Odorheiu Secuiesc, intr-o familie cu mulţi copii, şi cu rădăcini germane . Şi-a început studiile la Liceul Reformat „Baczkamadarasi Kis Gergely” din [[Odorheiu Secuiesc]], apoi din [[1929]] a urmat cursurile facultăţii de [[filologie]] - secţia [[maghiară]]-[[franceză]] din cadrul Universităţii din [[Budapesta]]. Spre deosebire de fratele sau mai mare Endre care s-a alăturat unor grupări politice de extremă dreapta, în [[1930]]
Ajuns acasă, s-a încadrat în activitatea partidului şi a politicii interne, a devenit membru al Comitetului Executiv al PCM şi deputat în [[Parlament]]. Între mai şi noiembrie [[1945]] a fost secretarul PCM pe Budapesta, apoi, între noiembrie [[1945]] şi martie [[1946]] a devenit secretar general adjunct al PCM. La [[20 martie]] [[1946]] a fost numit ministru de interne. În acest post, a interzis şi a desfiinţat numeroase instituţii şi organizaţii care funcţionau în spirit religios, naţional sau democratic (cca. 1500 de astfel de instituţii şi organizaţii), tot el a organizat şi primele procese politice. La [[5 august]] [[1948]] a fost demis din fruntea [[Ministerul de Interne|Ministerului de Interne]], şi numit ministru de externe până la [[20 mai]] [[1949]]. La presiunile lui [[Mátyás Rákosi]] (care era gelos pe popularitatea lui) şi ale cercului său, a fost arestat la [[30 mai]] [[1949]] pe baza unor acuzaţii inventate: spionaj pentru imperialişti, colaborare cu poliţia secretă din perioada horthystă, menţinerea de relaţii cu comuniştii din [[Iugoslavia]], consideraţi din [[1948]] inamici. Scopul procesului a fost, pe de o parte, accentuarea solidarităţii cu [[Uniunea Sovietică]] împotriva liderului iugoslav [[Tito]], iar pe alta teama lui Rákosi de rivalul lui şi reapariţia conflictelor între comunişti maghiari autohtonişti şi cei moscoviţi. La alegerea victimei, la început Rákosi a oscilat între a [[Nagy Imre]], „autonom” în agricultură, şi popularul Rajk. Nagy avea relaţii bune în conducerea partidului comunist sovietic, deci sacrificarea lui ar fi fost greu de justificat la Moscova.
|