Ricinulei: Diferență între versiuni
Conținut șters Conținut adăugat
→Reproducere: reformulări |
Rescuing 1 sources and tagging 0 as dead.) #IABot (v2.0.9.2 |
||
| (Nu s-au afișat 38 de versiuni intermediare efectuate de alți 11 utilizatori) | |||
Linia 2:
| culoare = pink
| imagine = Cryptocellus goodnighti.jpg
| imagine_text = ''[[Cryptocellus goodnighti]]''
| imagine_lățime = 250px
| regnum = [[Animal]]ia
Linia 10:
| ordo = '''Ricinulei'''
| ordo_autoritate = [[Tord Tamerlan Teodor Thorell|Thorell]], 1876
| rang_subdiviziune = Subordine
| subdiviziune =
*
*
* [[Primoricinulei]]}}
'''Ricinulei''' reprezintă un [[Ordin (biologie)|ordin]] de [[arahnide]] care se evidențiază prin prezența cucullus-ului – o glugă ce acoperă orificiul bucal și chelicere. O altă deosebire constituie corpul blindat cu o cuticulă groasă, modificarea celei de a treia pereche de picioare și prin mecanismul de cuplarea a prosomei cu [[opistosoma]]. Până în 2010 au fost identificate circa 67 de specii.
==Morfologie externă==
[[Fișier:Ricinulei.jpg|miniatura|left|Morfologie externă, vedere dorsală]]
Corpul ricinuleidelor este divizat în două regiuni: [[prosomă]] (cefalotorace) și [[opistosomă]] (abdomen). Ricinuleidele au aproximativ 5 - 10 mm în lungime <ref name=kennaugh.a>{{cite journal |author=J. H. Kennaugh |year=1968 |title=An examination of the cuticle of three species of Ricinulei (Arachnida) |journal=[[Journal of Zoology]] |volume=156 |issue=3 |pages=393–404 |doi=10.1111/j.1469-7998.1968.tb04361.x}}</ref>, cel mai mare este ''[[Ricinoides atewa]]''<ref name=naskrecki>{{cite journal |author=Piotr Naskrecki |year=2008 |title=A new ricinuleid of the genus ''Ricinoides'' Ewing (Arachnida, Ricinulei) from Ghana |journal=[[Zootaxa]] |volume=1698 |pages=57–64 |url=http://www.mapress.com/zootaxa/2008/f/z01698p064f.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]] excerpt}}</ref>.
[[Cuticula artropodelor|Cuticula]] ([[exoschelet]]ul) care acoperă corpul este deosebit de dură<ref name=kennaugh.a></ref>, având o grosime de 0,5 mm. Partea dorsală este acoperită cu tergite, iar cea ventrală - cu sclerite. Motivul pentru care cuticula este atât dură la ricinuleide nu este cunoscut. La prima vedere, grosimea ei ar reprezenta un dezavantaj, lipsind ricinuleidele flexibilitatea necesară pentru dilatarea opistosomei, după o masă bogată sau când femela este fecundată, de exemplu. Totuși, aceasta nu prezintă o problemă, opistosoma se poate extinde în lateral și între tergite.
Suprafața cuticulei prezintă mai multe tipuri de tuberculi, fisuri, perișori și alte proeminențe tegumentare. Unele specii (de exemplu, genul ''[[Ricinoides]]'') sunt în întregime acoperite cu tuberculi, în timp ce altele (de exemplu, unele din genul ''[[Pseudocellus]]'') sunt aproape lipsite de ei <ref name=tuxen>{{cite journal |author=S. L. Tuxen |year=1974 |title=The African genus ''Ricinoides'' (Arachnida, Ricinulei) |journal=[[Journal of Arachnology]] |volume=1 |pages=85–106 |url=http://www.americanarachnology.org/JoA_free/JoA_v1_n2/JoA_v1_p85.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]] |access-date=2011-12-20 |archive-date=2012-03-06 |archive-url=https://web.archive.org/web/20120306040416/http://www.americanarachnology.org/JoA_free/JoA_v1_n2/JoA_v1_p85.pdf |dead-url=yes }}</ref>. După fiecare năpârlirea, tuberculii migrează spre marginea carapacei.
Prosoma este acoperită cu o carapace divizată în două părți laterale de către un mic șanț median. La multe specii de Ricinulei, la marginea laterală a prosomei, deasupra coxei celei de a doua perechi de picioare, este câte o pată fotosensibilă, lipsită de tuberculi. În acestă zonă la [[Paleoricinulei|ricinuleidele fosile]] se aflau ochii <ref>{{cite journal |author=Jason A. Dunlop |year=1996 |title=Evidence for a sister group relationship between Ricinulei and Trigonotarbida |journal=[[Bulletin of the British Arachnological Society]] |volume=10 |issue=6 |pages=193–204 |url=http://insects.tamu.edu/research/collection/hallan/acari/Palpigradi127.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]]}}</ref>. În partea anterio-dorsală a prosomei se află o excrescență, numită ''cucullus'', ce poate fi ridicat și coborât vertical peste chelicere și orificiul bucal. Cucullus-ul îndeplinește diverse funcții: protecția aparatului bucal, capturarea și reținerea prăzii, transportul ouălor. În exterior, aparatul bucal este înconjurat de buza superioară (labrum) și buza inferioară (labium). Prosoma portă câte o pereche de chelicere și pedipalpi, și patru perechi de picioare.
[[Chelicer]]ele sunt compuse din două articole: unul fix și altul mobil. Articolul fix este mult mai mic decât cel mobil. Chelicerele sunt acoperită cu perișori senzitivi <ref>{{Cite journal |author=G. Talarico, J. G. Palacios-Vargas & G. Alberti |year=2008 |title=Taste while chewing? Sensory structures in the chelicerae of ''Pseudocellus pearsei'' (Chamberlin & Ivie, 1938) (Ricinulei, Arachnida) |journal=[[Revista Ibérica de Arachnología]] |volume=15 |pages=47–53}}</ref>.
[[Pedipalp]]ii sunt alcătuiți din următoarele segmente: coxă, trohanterul, femurul, patelă, tars și gheare. Articolul terminal - tarsului (fix) și ghearele (mobile) formează o [[chelă]] (clește). Pedipalpii sunt folosiți la manipularea hranei, dar și ca organe senzitive datorită abundenții a perișorilor senzitivi <ref>{{Cite journal |author=G. Talarico, J. G. Palacios-Vargas & G. Alberti |year=2008 |title=The pedipalp of ''Pseudocellus pearsei'' (Ricinulei, Arachnida) – ultrastructure of a multifunctional organ |journal=[[Arthropod Structure & Development]] |volume=37 |issue=6 |pages=511–521 |pmid=18502688 |doi=10.1016/j.asd.2008.02.001}}</ref>.
Picioarele sunt alcătuite din 7 articole: coxă, trohanter, femur, patela, metatars (bazitars) și tars, plus gheare tarsale. Primele trei perechi de apendice sunt fixat rigid de corp, iar ultima pereche - mobil. La masculi, a treia pereche de picioare sunt modificate în gonopode, adaptate pentru transferul [[Spermă|spermei]] în timpul copulației<ref name=tuxen></ref>. Forma gonopodelor este utilizată le determinarea speciei. Primele două perechi de picioare sunt utilizate și ca „organe” senzitive<ref>{{cite journal |author=Giovanni Talarico, Jose G. Palacios-Vargas, Mariano Fuentes Silva & Gerd Alberti |year=2005 |title=First ultrastructural observations on the tarsal pore organ of ''Pseudocellus pearsei'' and ''P. boneti'' (Arachnida, Ricinulei) |journal=[[Journal of Arachnology]] |volume=33 |issue=2 |pages=604–612 |doi=10.1636/04-110.1 |jstor=4129861}}</ref><ref>{{cite journal |author=Giovanni Talarico, José G. Palacios-Vargas, Mariano Fuentes Silva & Gerd Alberti |year=2008 |title=Ultrastructure of tarsal sensilla and other integument structures of two ''Pseudocellus'' species (Ricinulei, Arachnida) |journal=[[Journal of Morphology]] |volume=267 |issue=4 |pages=441–463 |pmid=16425267 |doi=10.1002/jmor.10415}}</ref> .
[[Opistosoma]] este alcătuită din 10 segmente, primele două formează pedicelul îngust și ultimele patru – pigidiu: inel în jurul anusului. Opistosoma se acordă cu prosoma printr-un pedicel îngust, deși, aparent, prosoma și opistosoma se unesc printr-o formațiune foarte largă. Acestă aparență se datorează faptului că marginea dorso-anterioară a opistosomei alunecă sub partea posterioară a carapacei, iar coxele ultimilor picioare acoperă pedicelul în regiunea ventrală. Pe pedicel este situat orificiul genital, ceva neîntâlnit la alte [[arahnide]]. Segmentele pigidiul pot fi retrase unul în altul, ca un telescop, iar apoi întreg pigidiu retras în opistosomă.
==Anatomie==
Sistemul nervos este puternic comasat, reprezintă o masă ganglionară străbătută de esofag. Organele se simț sunt reprezentate, în principal, de perișori și orificii cuticulare senzitive. Organele de văz lipsesc, dar cu excepția petelor fotosensibile. Însă ele posedă o gamă largă de receptori care furnizează informația necesară. Cercetările au descoperit la aceste arahnide 11 tipuri de organe senzitive specializate în: chemorecepție, mecanorecepție, termorecepție etc. Aceste organe pot fi distribuite pe suprafața corpului solitar sau în grupuri.
Aparatul cardio-vascular include o inimă și o aortă cefalic scurtă, ce alimentează masa ganglionară <ref>{{cite journal |author=Firstman, B |year=1973 |title=The relationship of the chelicerate arterial System to the evolution of the endosternite |journal=[[Journal of Arachnology]] |volume=1 |pages=1-54 |url=http://insects.tamu.edu/research/collection/hallan/acari/Palpigradi008.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]]}}</ref>. Respirația are loc prin [[Traheile artropodelor|trahei]] ramificate, care se deschid prin stigme situate pe partea dorsală a prosomei. Cel puțin o specie braziliană are un „plastron” care împiedică pătrunderea [[Apă|apei]] în trahei în timpul ploilor <ref>{{cite journal |author=Joachim Adis, Benjamin Messner & [[Norman Platnick]] |year=1999 |title=Morphological structures and vertical distribution in the soil indicate facultative plastron respiration in ''Cryptocellus adisi'' (Arachnida, Ricinulei) from Central Amazonia |journal=[[Studies in Neotropical Fauna and Environment]] |volume=34 |issue=1 |pages=1–9 |doi=10.1076/snfe.34.1.1.8915}}</ref>. Tubul digestiv cuprinde: orificiul bucal, faringe, esofag, intestin mediu și diverticuli, intestin posterior și anus. Intestinul mediu prezintă diverticule în care au loc procesele digestive și depozitarea nutrienților <ref>{{cite journal |author=Mario Ludwig, José G. Palacios-Vargas, Gerd Alberti, |year=1994 |title=Cellular details of the midgut of ''Cryptocellus boneti'' (Arachnida: Ricinulei) |journal=[[Journal of Morphology]] |volume=220 |issue=3 |pages=263–270 |doi=10.1002/jmor.1052200305}}</ref>. Excreția se realizează prin [[tuburile lui Malpighi]] – în opistosomă și de [[Glandă coxală|glandele coxale]] – în prosomă.
Glandele sexuale se găsesc în opistosomă. Femelele posedă o spermatecă pentru depozitarea [[Spermă|spermei]] <ref>{{cite journal |author=P. M. Brignoli |year=1973 |title=On some Ricinulei of Mexico with notes on the female genital apparatus (Arachnida, Ricinulei) |journal=Accademia Nazionale dei Lincei |volume=171 |pages=153–174}}</ref>.
==Reproducere==
[[Fișier:Ricinulei from Fernandez & Giribet, nymph of Ricinoides atewa (2015) (cropped).jpg|miniatura|Nimfă ([[Ricinoides atewa|''Ricinoides atewa'']])]]
Dimorfismul sexual se manifestă prin dimensiunile mai mari ale [[Femelă|femelei]] și prezența gonopodelor la [[mascul]]i. Ricinuleidele sunt animale unisexuate, cu [[Fecundație|fecundare]] internă. Împerecherea este inițiată de un comportament special de curtare de către mascul. Masculii introduc sperma în orificiul genital femel cu ajutorul gonopodelor <ref>{{cite journal |author=Gerald Legg |year=1977 |title=Sperm transfer and mating in ''Ricinoides hanseni'' (Ricinulei: Arachnida) |journal=[[Journal of Zoology]] |volume=182 |issue=1 |pages=51–61 |doi=10.1111/j.1469-7998.1977.tb04140.x}}</ref>. Femele depun 1 – 2 [[ouă]] care sunt ținute cu ajutorul cucullus-ului. [[Larvă|Larvele]] eclozate din ouă se deosebesc de adulții prin prezența a numai 3 perechi de picioare, și organe genitale slab dezvoltate. După prima năpârlire, larvele devin nimfe cu toate picioarele dezvoltate - în așa fel are loc procesul de [[metamorfoză]] incompletă, similar unor [[Acarina|acarieni]]. Ricinuleidele ajung la maturitate la 1 - 2 ani, trăiesc în jur de 10 ani.
==Ecologie==
În prezent, ricinuleidele cunoscute habitează doar în litiera [[Pădure|pădurilor]] tropicale
==Fosile==
Ricinulei sunt unici printre arahnide, deoarece primul reprezentat din acest ordin (''[[Curculioides ansticii]]'') a fost găsit [[Fosilă|fosilizat]], descris în [[1837]] de [[Geologie|geologul]] englez [[William Buckland]], deși l-a interpretat greșit ca
Toate cele 15 ricinuleide fosile descoperite până în prezent provin din [[Carbonifer]]ul târziu. Ele au fost răspândite pe teritoriul actual al [[America de Nord|Americii de Nord]] ([[Pennsylvania]]) și [[Europa Centrală|Europei Centrale]]. Ricinuleidele fosile au fost revizuite în detaliu în 1992 de [[Paul Selden]], care le-a grupat în subordinul [[Palaeoricinulei]] <ref>{{cite journal |author=P. A. Selden |year=1992 |title=Revision of the fossil ricinuleids |journal=[[Transactions of the Royal Society of Edinburgh]] |series=Earth Sciences |volume=83 |pages=595–634}}</ref>. Fosilele sunt clasificate în două familii: [[Curculioididae]] cu 11 specii și 2 genuri, și [[Poliocheridae]] cu 4 specii și, la fel, două genuri. Ricinuleidele din familia [[Poliocheridae]] seamănă cel mai bine cu ricinuleidele moderne. Aceștia au opistosoma cu tergite divizate și evidente, iar tergitele celor din Curculioididae sunt contopite având un singur șanț median – o linie longitudinală. Acestea seamănă superficial cu [[Elitră|elitrele]] unui [[Coleoptera|gândac]], prin ce și se explică faptul de ce Buckland inițial a identificat greșit prima specie fosilă.
==Sistematică==
[[Fișier:Ricinulei from Fernandez & Giribet, female of an undescribed Cryptocellus sp. from Isla Colón, Bocas del Toro, Panama (2015) (cropped).jpg|miniatura|Femelă din genul ''[[Cryptocellus]]'' ([[Panama]])]]
Au fost descrise aproximativ 67 de specii (2010), grupate într-o singură familie: Ricinoididae <ref>{{cite journal |author=T. Blick; M. S. Harvey |year=2011 |title=Worldwide catalogues and species numbers of the arachnid orders (Arachnida) |journal=[[Arachnologische Mitteilungen]] |volume=41 |issue= |pages=41-43 |doi=10.5431/aramit4108}}</ref>. Ele sunt răspândite în [[Africa Centrală]] de Vest (gen. ''[[Ricinoides]]'') și în [[America]] tropicală (gen. ''[[Cryptocellus]]'' și ''[[Pseudocellus]]'') <ref>{{cite journal |author= M. Judson; J. D Hardy jr. |year=2001|title=First Record of Ricinulei (Arachnida) from the Lesser Antilles |journal=[[Caribbean Journal of Science]] |volume= Vol. 37, No. 3-4 |pages= 290-29 |url=http://academic.uprm.edu/publications/cjs/Vol37b/37_290-291.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]]}}</ref>. Pe continentul american, limita de nord al arealul de răspândire trece prin nordul [[Mexic]]ului - sudul statului [[Texas]] și la sud prin [[Peru]] - bazinul [[Amazon (fluviu)|Amazon]]ului <ref>{{cite journal |author=Coddington, J. A; S. IF. Larchcr, and J. C. Cokendolpher |year=1990 |title=The Systematic status of Arachnida, exclusive of Acari, in North America north of Mexico |journal=Systematics of the North American Insects and Arachnids: Status and Need |volume=90-1 |issue= |pages=5-20 |doi=}}</ref>.
În prezent ordinul este divizat în două subordine: Neoricinulei – cu speciile actuale și două subordine cu specii fosile: Palaeoricinulei și Primoricinulei.<ref>Wunderlich, 2015: ''New and rare fossil Arachnida in Cretaceous Burmese Amber (Amblypygi, Ricinulei and Uropygi: Thelephonida).'' Beiträge zur Araneologie, <abbr>vol.</abbr> 9, <abbr>p.</abbr> 409–436.</ref>
* Subordin [[Neoricinulei]]
** Familie [[Ricinoididae]]
***
* Subordin †[[Palaeoricinulei]]
** Familie †[[Curculioididae]]
*** Gen †''[[Curculioides]]''
** Familie †[[Poliocheridae]]
*** Gen †''[[Terpsicroton]]''
* Subordin †[[Primoricinulei]]
** Familie †[[Hirsutisomatidae]]
*** Gen †''[[Hirsutisoma]]''
** Familie †[[Monooculricinuleidae]]
*** Gen †''[[Monooculricinuleus]]''
** Familie †[[Primoricinuleidae]]
*** Gen †''[[Primoricinuleus]]''
==Referințe==
{{commonscat|Ricinulei}}
{{wikispecies|Ricinulei}}
<references />
== Bibliografie ==
* Crișan, Alexandru; Cupșa, Diana. ''Biologie animala 1: Nevertebrate''. Oradea: Editura „CONVEX” SA, 1999. 240 p. ISBN 973-9268-04-8
* Melian, Ion; Calancea, Sergiu. ''Biologia nevertebratelor cu elemente de ecologie și biochimie.'' Chișinău: CEP USM, 2007. 423 p. ISBN 978-9975-70-114-3
* Skolka, Marius. ''Zoologia Nevertebratelor: Curs. Vol. I – II.'' Constanța: Ovidius University Press, 2004. 370 p. ISBN 973-614-000-8
[[Categorie:Ricinulei| ]]
| |||