Wikipedia

Ricinulei: Diferență între versiuni

Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioară
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
reformulare
Rescuing 1 sources and tagging 0 as dead.) #IABot (v2.0.9.2
 
(Nu s-au afișat 46 de versiuni intermediare efectuate de alți 12 utilizatori)
Linia 2:
| culoare = pink
| imagine = Cryptocellus goodnighti.jpg
| imagine_text = ''[[Cryptocellus goodnighti]]''
| imagine_lăţimeimagine_lățime = 250px
| regnum = [[Animal]]ia
| phylum = [[Arthropoda]]
Linia 10:
| ordo = '''Ricinulei'''
| ordo_autoritate = [[Tord Tamerlan Teodor Thorell|Thorell]], 1876
| rang_subdiviziune = Subordine
| familia = '''Ricinoididae'''
| familia_autoritate = Ewing, 1929
| rang_subdiviziune = Genuri
| subdiviziune =
*'' [[CryptocellusNeoricinulei]]''
*'' [[PseudocellusPalaeoricinulei]]''
* [[Primoricinulei]]}}
*''[[Ricinoides (arahnid)|Ricinoides]]''
'''Ricinulei''' reprezintă un [[Ordin (biologie)|ordin]] de [[arahnide]] care se evidențiază prin prezența cucullus-ului – o glugă ce acoperă orificiul bucal și chelicere. O altă deosebire constituie corpul blindat cu o cuticulă groasă, modificarea celei de a treia pereche de picioare și prin mecanismul de cuplarea a prosomei cu [[opistosoma]]. Până în 2010 au fost identificate circa 67 de specii.
}}
 
'''Ricinulei''' reprezintă un [[Ordin (biologie)|ordin]] de cele mai enigmatice [[arahnide]]. Ele se deosebesc de celelalte arahnide prin prezenţa cucullus-ului – o glugă ce acoperă orificiul bucal şi chelicere, corpul blindat cu o cuticulă groasă, modificarea celei de atreia pereche de picioare şi prin mecanismul de cuplarea a prosomei cu opistosoma. În prezent ele sunt cele mai studiate arahnide. Până în 2007 au fost identificate circa 60 de specii.
 
==Morfologie externă==
[[Fișier:Ricinulei.jpg|miniatura|left|Morfologie externă, vedere dorsală]]
Corpul ricinuleidelor este divizat în două regiuni: [[prosomă]] (cefalotorace) şi [[opistosomă]] (abdomen)
Corpul ricinuleidelor este divizat în două regiuni: [[prosomă]] (cefalotorace) și [[opistosomă]] (abdomen). Ricinuleidele au aproximativ 5 - 10 mm în lungime <ref name=kennaugh.a>{{cite journal |author=J. H. Kennaugh |year=1968 |title=An examination of the cuticle of three species of Ricinulei (Arachnida) |journal=[[Journal of Zoology]] |volume=156 |issue=3 |pages=393–404 |doi=10.1111/j.1469-7998.1968.tb04361.x}}</ref>, cel mai mare este ''[[Ricinoides atewa]]''<ref name=naskrecki>{{cite journal |author=Piotr Naskrecki |year=2008 |title=A new ricinuleid of the genus ''Ricinoides'' Ewing (Arachnida, Ricinulei) from Ghana |journal=[[Zootaxa]] |volume=1698 |pages=57–64 |url=http://www.mapress.com/zootaxa/2008/f/z01698p064f.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]] excerpt}}</ref>.
Ricinuleidele au proximativ 3 - 5 mm în lungime, cel mai mare este ''[[Ricinoides afzelii]]'' (10 mm). Culoarea corpului este roşie, maro sau neagră. <br>
 
[[Cuticula artropodelor|Cuticula]] (sau [[exoschelet]]) care acoperă picioarele şi corpul este deosebit de dură, având o grosime de 0,5 mm. Surprinzător, cuticula este mai groasă pe părţi nesclerotizate, decât pe sclerite. Motivul pentru care cuticula este atât dură la ricinuleide nu este cunoscut, însă, probabil, grosimea cuticulei poate preveni pierderile nejustificate de apă. Dar există un dezavantaj în grosimea ei, ricinuleidelor le lipseşte flexibilitatea, care este necesară pentru dilatarea opistosomei, după o masă bogată sau când femela este fecundată, de exemplu. Totuşi, aceasta nu prezintă o poblemă pentru ricinuleide. Opistosoma se poate extinde în părţile laterale şi între tergite rigide. <br>
[[Cuticula artropodelor|Cuticula]] ([[exoschelet]]ul) care acoperă corpul este deosebit de dură<ref name=kennaugh.a></ref>, având o grosime de 0,5 mm. Partea dorsală este acoperită cu tergite, iar cea ventrală - cu sclerite. Motivul pentru care cuticula este atât dură la ricinuleide nu este cunoscut. La prima vedere, grosimea ei ar reprezenta un dezavantaj, lipsind ricinuleidele flexibilitatea necesară pentru dilatarea opistosomei, după o masă bogată sau când femela este fecundată, de exemplu. Totuși, aceasta nu prezintă o problemă, opistosoma se poate extinde în lateral și între tergite.
Suprafaţa cuticulei prezintă lirifisuri, mai multe tipuri de tuberculi, granulaţii, gropiţe, sau invaginări, mai multe tipuri de perişori şi alte proeminenţe tegumentare (solenidia, coronidia). Unele specii (de exemplu, genul ''[[Ricinoides]]'') sunt aproape în întregime acoperite cu tuberculi, în timp ce altele (de exemplu, unele din genul ''[[Pseudocellus]]'') sunt aproape lipsite de ei. Tuberculii prezintă o mare varietate de forme: conice, sferoidale, în formă de buton, unii sunt ondulaţi. Mărimea lor poate oscila între 0,1 – 0,3 mm la ''[[Pseudocellus]]'', şi 0,12 – 0,2 mm la''[[Ricinoides]]''. Aparent, numărul tuberculilor scade pe parcursul vieţii, la unele specii. Dar, în realitate ele pur şi simplu migrează spre marginea carapacei, după fiecare năpârlire.<br>
 
'''Prosoma'''. Partea dorsală a prosomei este acoperită de o carapace chitinoasă. La adulţi, carapacea este divizată în două părţi laterale de către un mic şanţ median. Şanţul poate fi destul de evidenţiat sau abia vizibil. La multe specii de Ricinulei, la marginea laterală a prosomei, deasupra coxei celei de a doua perechi de picioare, este câte o pată fotosensibilă, lipsită de tuberculi, din ambele părţi. În acestă zonă la ricinuleidele fosile se aflau ochii. Regiunea sternală a prosomei este redusă, locul ei fiind luat de coxele extinse ale picioarelor, doar între coxele premei perechi de picioare se pot observa sclerite mici ce prezintă două sau trei protuberanţe. Caracteristica lor cea mai notabilă este prezenţa unei excrescenţe dorsale şi anterioare ale prosomei – ''cucullus'', ce poate fi ridicat orizontal şi coborât vertical peste chelicere şi orificiul bucal. Deşi cucullus-ul a fost observat implicat în mai multe activităţi, precum capturarea reţinerea prăzii, transportul ouălelor), funcţia originală şi principală, cu siguranţă, constă în ascunderea şi protecţia aparatului bucal. Aparatul bucal, pe lângă chelicere, constă din labrum (sau buza superioară) şi labium (buza inferioară). Labium este complet încorporate în regiunea coxisternală a pedipalpilor. Suprafaţa sa este acoperită cu dinţii. Interesant, cucullus-ul se mişcă în timpul mestecării sus şi în jos. Prosoma portă câte o pereche de chelicere şi pedipalpi, şi patru perechi de picioare.<br>
Suprafața cuticulei prezintă mai multe tipuri de tuberculi, fisuri, perișori și alte proeminențe tegumentare. Unele specii (de exemplu, genul ''[[Ricinoides]]'') sunt în întregime acoperite cu tuberculi, în timp ce altele (de exemplu, unele din genul ''[[Pseudocellus]]'') sunt aproape lipsite de ei <ref name=tuxen>{{cite journal |author=S. L. Tuxen |year=1974 |title=The African genus ''Ricinoides'' (Arachnida, Ricinulei) |journal=[[Journal of Arachnology]] |volume=1 |pages=85–106 |url=http://www.americanarachnology.org/JoA_free/JoA_v1_n2/JoA_v1_p85.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]] |access-date=2011-12-20 |archive-date=2012-03-06 |archive-url=https://web.archive.org/web/20120306040416/http://www.americanarachnology.org/JoA_free/JoA_v1_n2/JoA_v1_p85.pdf |dead-url=yes }}</ref>. După fiecare năpârlirea, tuberculii migrează spre marginea carapacei.
Chelicerele sunt compuse din două articole: unul fix şi altul mobil. Articolul fixă este mult mai mică decât cel mobil. Chelicerele sunt acoperită cu perişori cu funcţie olfactivă. În stare de repaus, chelicerele sunt acoperite de cucullus. <br>
 
Pedipalpii sunt alcătuiţi din următoarele segmente: coxă, trohanterul, femurul, patelă, tibiotarsus şi ghearele. Parte terminal al tibiotarsului (fix) şi ghearele (mobile) formează o [[chelă]] (cleşte). Pedipalpii folosite în manipularea hranei, dar ca şi ogane senzitive. Într-un studiu realizat în 2008, asupra speciei ''[[Pseudocellus pearsei]]'', au fost descrise 5 diferite structuri senzoriale (găsite şi pe alte membre): perişori olfactivi, mecanoreceptori, invaginări olfactive, pori gustativi şi perişori tactili. Cu acest echipament senzorial, pedipalpii sunt foarte eficiente ca organe de exploarare a mediului, care completează cu rază lungă funcţia senzorială a celei de a două perechi picioare. <br>
Prosoma este acoperită cu o carapace divizată în două părți laterale de către un mic șanț median. La multe specii de Ricinulei, la marginea laterală a prosomei, deasupra coxei celei de a doua perechi de picioare, este câte o pată fotosensibilă, lipsită de tuberculi. În acestă zonă la [[Paleoricinulei|ricinuleidele fosile]] se aflau ochii <ref>{{cite journal |author=Jason A. Dunlop |year=1996 |title=Evidence for a sister group relationship between Ricinulei and Trigonotarbida |journal=[[Bulletin of the British Arachnological Society]] |volume=10 |issue=6 |pages=193–204 |url=http://insects.tamu.edu/research/collection/hallan/acari/Palpigradi127.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]]}}</ref>. În partea anterio-dorsală a prosomei se află o excrescență, numită ''cucullus'', ce poate fi ridicat și coborât vertical peste chelicere și orificiul bucal. Cucullus-ul îndeplinește diverse funcții: protecția aparatului bucal, capturarea și reținerea prăzii, transportul ouălor. În exterior, aparatul bucal este înconjurat de buza superioară (labrum) și buza inferioară (labium). Prosoma portă câte o pereche de chelicere și pedipalpi, și patru perechi de picioare.
Picioarele – membrele locomotore – sunt alcătuite în general din 7 articole:coxă, trohanter, femur patela, metatars şi tars, plus gheare. Coxele primelor trei picioare sunt fixate imobile de corp, iar articulaţia coxei celei de aptra pereche este mobilă. În timpul acoperii pedicelul de prosomă şi opistosomă, coxa se încadrează în pungi excavate din sternitele abdominale anterioare. Tarsul celei de a doua perechi este format din 5 tarsomere. La a doua pereche trohanterul este dublu şi tarsul e compus din 4 tarsomere. La masculi metatarsul şi tarsul sunt modificate pentru transferul [[Spermă|spermei]]. Aceasta este importantă în determinarea speciei. Trohanterul celei de patra pereche, le fel, este dublat, numai că tarsomere sunt 5. Picioare I şi II sunt folosite de ricinuleide pentru a explora împrejurimile lor cu mişcările ritmice.<br>
 
'''Opistosoma''' este alcătuită din 10 segmente, primele două formează pedicelul îngust şi ultimele patru – un inel în jurul anusului. [[Opistosoma]] blindată se acordă cu prosoma printr-un pedicel îngust, sau talie. Deşi, pare că ele se unesc foarte larg. Acesta se datoreşte faptului că marginea dorsală anterioară a opistosomei alunecă sub partea posterioară a carapacei, iar coxele ultimilor picioare acoperă pedicelul ventral. Avantajele acestui sistem neobişnuite nu sunt bine înţelese. Interesant, nu există un mecanism complex de cuplare între prosomă şi opistosomă. O altă caracteristică unică printre arahnide este situarea orificiul genital pe pedicel. Opistosoma este împărţită dorsal într-o serie de plăci mari, numite tergite, fiecare dintre care este divizată median în plăci laterale mai mici. Segmentele pigidiul pot fi retrase în fiecare segment precedent, ca un telescop, iar apoi întreg pigidiu retras în opistosomă.
[[Chelicer]]ele sunt compuse din două articole: unul fix și altul mobil. Articolul fix este mult mai mic decât cel mobil. Chelicerele sunt acoperită cu perișori senzitivi <ref>{{Cite journal |author=G. Talarico, J. G. Palacios-Vargas & G. Alberti |year=2008 |title=Taste while chewing? Sensory structures in the chelicerae of ''Pseudocellus pearsei'' (Chamberlin & Ivie, 1938) (Ricinulei, Arachnida) |journal=[[Revista Ibérica de Arachnología]] |volume=15 |pages=47–53}}</ref>.
 
[[Pedipalp]]ii sunt alcătuiți din următoarele segmente: coxă, trohanterul, femurul, patelă, tars și gheare. Articolul terminal - tarsului (fix) și ghearele (mobile) formează o [[chelă]] (clește). Pedipalpii sunt folosiți la manipularea hranei, dar și ca organe senzitive datorită abundenții a perișorilor senzitivi <ref>{{Cite journal |author=G. Talarico, J. G. Palacios-Vargas & G. Alberti |year=2008 |title=The pedipalp of ''Pseudocellus pearsei'' (Ricinulei, Arachnida) – ultrastructure of a multifunctional organ |journal=[[Arthropod Structure & Development]] |volume=37 |issue=6 |pages=511–521 |pmid=18502688 |doi=10.1016/j.asd.2008.02.001}}</ref>.
 
Picioarele sunt alcătuite din 7 articole: coxă, trohanter, femur, patela, metatars (bazitars) și tars, plus gheare tarsale. Primele trei perechi de apendice sunt fixat rigid de corp, iar ultima pereche - mobil. La masculi, a treia pereche de picioare sunt modificate în gonopode, adaptate pentru transferul [[Spermă|spermei]] în timpul copulației<ref name=tuxen></ref>. Forma gonopodelor este utilizată le determinarea speciei. Primele două perechi de picioare sunt utilizate și ca „organe” senzitive<ref>{{cite journal |author=Giovanni Talarico, Jose G. Palacios-Vargas, Mariano Fuentes Silva & Gerd Alberti |year=2005 |title=First ultrastructural observations on the tarsal pore organ of ''Pseudocellus pearsei'' and ''P. boneti'' (Arachnida, Ricinulei) |journal=[[Journal of Arachnology]] |volume=33 |issue=2 |pages=604–612 |doi=10.1636/04-110.1 |jstor=4129861}}</ref><ref>{{cite journal |author=Giovanni Talarico, José G. Palacios-Vargas, Mariano Fuentes Silva & Gerd Alberti |year=2008 |title=Ultrastructure of tarsal sensilla and other integument structures of two ''Pseudocellus'' species (Ricinulei, Arachnida) |journal=[[Journal of Morphology]] |volume=267 |issue=4 |pages=441–463 |pmid=16425267 |doi=10.1002/jmor.10415}}</ref> .
 
[[Opistosoma]] este alcătuită din 10 segmente, primele două formează pedicelul îngust și ultimele patru – pigidiu: inel în jurul anusului. Opistosoma se acordă cu prosoma printr-un pedicel îngust, deși, aparent, prosoma și opistosoma se unesc printr-o formațiune foarte largă. Acestă aparență se datorează faptului că marginea dorso-anterioară a opistosomei alunecă sub partea posterioară a carapacei, iar coxele ultimilor picioare acoperă pedicelul în regiunea ventrală. Pe pedicel este situat orificiul genital, ceva neîntâlnit la alte [[arahnide]]. Segmentele pigidiul pot fi retrase unul în altul, ca un telescop, iar apoi întreg pigidiu retras în opistosomă.
 
==Anatomie==
Sistemul nervos este puternic comasat, reprezintă o masă ganglionară străbătută de esofag. Organele se simț sunt reprezentate, în principal, de perișori și orificii cuticulare senzitive. Organele de văz lipsesc, dar cu excepția petelor fotosensibile. Însă ele posedă o gamă largă de receptori care furnizează informația necesară. Cercetările au descoperit la aceste arahnide 11 tipuri de organe senzitive specializate în: chemorecepție, mecanorecepție, termorecepție etc. Aceste organe pot fi distribuite pe suprafața corpului solitar sau în grupuri.
Pentru prima dată anatomia ricinuleidelor a fost descrisă de Millot în 1947.<br>
 
Sistemul nervos este puternic comasat, reprezentat de o masă ganglionară unică străbătută de esofag. <br>
Aparatul cardio-vascular include o inimă și o aortă cefalic scurtă, ce alimentează masa ganglionară <ref>{{cite journal |author=Firstman, B |year=1973 |title=The relationship of the chelicerate arterial System to the evolution of the endosternite |journal=[[Journal of Arachnology]] |volume=1 |pages=1-54 |url=http://insects.tamu.edu/research/collection/hallan/acari/Palpigradi008.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]]}}</ref>. Respirația are loc prin [[Traheile artropodelor|trahei]] ramificate, care se deschid prin stigme situate pe partea dorsală a prosomei. Cel puțin o specie braziliană are un „plastron” care împiedică pătrunderea [[Apă|apei]] în trahei în timpul ploilor <ref>{{cite journal |author=Joachim Adis, Benjamin Messner & [[Norman Platnick]] |year=1999 |title=Morphological structures and vertical distribution in the soil indicate facultative plastron respiration in ''Cryptocellus adisi'' (Arachnida, Ricinulei) from Central Amazonia |journal=[[Studies in Neotropical Fauna and Environment]] |volume=34 |issue=1 |pages=1–9 |doi=10.1076/snfe.34.1.1.8915}}</ref>. Tubul digestiv cuprinde: orificiul bucal, faringe, esofag, intestin mediu și diverticuli, intestin posterior și anus. Intestinul mediu prezintă diverticule în care au loc procesele digestive și depozitarea nutrienților <ref>{{cite journal |author=Mario Ludwig, José G. Palacios-Vargas, Gerd Alberti, |year=1994 |title=Cellular details of the midgut of ''Cryptocellus boneti'' (Arachnida: Ricinulei) |journal=[[Journal of Morphology]] |volume=220 |issue=3 |pages=263–270 |doi=10.1002/jmor.1052200305}}</ref>. Excreția se realizează prin [[tuburile lui Malpighi]] – în opistosomă și de [[Glandă coxală|glandele coxale]] – în prosomă.
Organele se simţ sunt reprezentate, în principal, de receptorii tactili. Ricinoidele nu au ochi (cu excepţia petelor fotosensibile). Însă ele posedă o gamă largă de receptori care furnizează informaţia necesară. Cercetările au demonstrat că aceste arahnide au 11 diferite structuri senzoriale pe suprafaţa tarsomerelor, printre care: perişori tactili ramificaţi, neramificaţi; perişor chemoreceptori, perişorii de pe partea ventrală au funcţia mecanoreceptoră, fante mecanoreceptoare, perişori cu lamele plate şi neregulate, termoreceptori, fisuri cuticulare olfactive etc. Aceste organe pot fi distribuite pe suprafaţa corpului solitar sau în grupuri. Tuberculii nu au nicio funcţie senzitivă. Densitatea lor creşte în regiunea anterioară a tarsomerelor. <br>
 
Aparatul cardio-vascular include o inimă şi o aortă cefalic scurtă, care continuă cu o membrană vasculare perineurală. Membrana vasculară acoperă suprafaţa masei ganglionară. <br>
Glandele sexuale se găsesc în opistosomă. Femelele posedă o spermatecă pentru depozitarea [[Spermă|spermei]] <ref>{{cite journal |author=P. M. Brignoli |year=1973 |title=On some Ricinulei of Mexico with notes on the female genital apparatus (Arachnida, Ricinulei) |journal=Accademia Nazionale dei Lincei |volume=171 |pages=153–174}}</ref>.
Schimbul de gaze are loc prin [[Traheile artropodelor|trahei]] ramificate, transportând oxigenul direct la organe şi ţesuturi. Stigmele, orificiile traheilor, se află pe partea ventrală a prosomei. Cel puţin o specie brazliană pare să aibă o plastron care împiedică nimerirea apei în trahei şi ricinileida poate să continue să respire chiar dacă este inundat.<br>
Sistemul digestiv se aseamănă cu cel al [[păianjen]]ilor. Tubul digestiv cuprinde: orifciul bucal, faringe, esofag, intestin mediu şi diverticuli, intestin posterior şi anus. Epiteliul diverticulilor şi şi al sctorului anterior a intestinului mediu sunt compuse din două tipuri de celule: digestive şi secretorii. În schimb, epiteliul de sectorul posterior a intestinului mediu este alcătuit dintr-un singur tip de celulele. În unele locuri, epiteliul intestinal prezintă ţesut intermediar. Celulelor digestive sunt caracterizate printr-un sistem de tubuli, vacuole nutriţionale, iar celulelor secretorii au reticulului endoplasmatic proeminent şi dur. Celule tubului intestinului mediu, spre deosebire de diverticuli, nu par să fie implicaţi în absorbţia alimentelor. <br>
Excreţia este executată de [[tuburile lui Malpighi]] – în opistosomă şi de [[Glandă coxală|glandele coxale]] – în prosomă. Tuburile se deschid la limita dintre intestinul mediu şi posterior, iar canlalele glandelor la baza celei de a treia perechi de picioare.<br>
Glandele sexuale se găsesc în opistosomă. Femelele posedă un receptacul seminal pentru depozitarea spermei. Millot (1947) a interpretat receptaculul aşa-numit ca glandele, deoarece pereţii receptaculilor sunt groşi şi lumenul – îngust. Funcţiile straturilor celularea ale receptaculului sunt necunoscute. Orificiul genital masculin se caracterizează prin prezenţa un formaţiuni conice, sclerotizate.
 
==Reproducere==
[[Fișier:Ricinulei from Fernandez & Giribet, nymph of Ricinoides atewa (2015) (cropped).jpg|miniatura|Nimfă ([[Ricinoides atewa|''Ricinoides atewa'']])]]
Dimorfismul sexual este manifestat prin dimensiunile mai mari ale femelei şi adaptarea picioarelor III (gonopode) la masculi. Ricinuleidele sun animale unisexuate, cu [[Fecundaţie|fecundare]] internă. Împerecherea este iniţiată cu un comportament de curtare de către mascul. Masculii urcă pe spinarea femelelor, colectează un [[spermatofor]] cu gonopode şi în introduce în orificiul femel. Femele depun 1 – 2 ouă anexându-le de cucullus. Larvele eclozate din ouă se deosebesc de adulţii. Ele au doar 3 perechi de picioare, tergitele şi sternite sunt separate mei larg, regiunile genitale şi gonopodele sunt slab dezvoltate. După prima năpârlire, larvele devin nimfe cu toate picioarele dezvolate. Etapa de nimfă trece prin alte 3 stadii: protonimfă, deutonimfă şi tritonimfă. Ricinuleidele ajung la maturitate la 1- 2 ani, trăiesc în jur de 10 ani.
Dimorfismul sexual se manifestă prin dimensiunile mai mari ale [[Femelă|femelei]] și prezența gonopodelor la [[mascul]]i. Ricinuleidele sunt animale unisexuate, cu [[Fecundație|fecundare]] internă. Împerecherea este inițiată de un comportament special de curtare de către mascul. Masculii introduc sperma în orificiul genital femel cu ajutorul gonopodelor <ref>{{cite journal |author=Gerald Legg |year=1977 |title=Sperm transfer and mating in ''Ricinoides hanseni'' (Ricinulei: Arachnida) |journal=[[Journal of Zoology]] |volume=182 |issue=1 |pages=51–61 |doi=10.1111/j.1469-7998.1977.tb04140.x}}</ref>. Femele depun 1 – 2 [[ouă]] care sunt ținute cu ajutorul cucullus-ului. [[Larvă|Larvele]] eclozate din ouă se deosebesc de adulții prin prezența a numai 3 perechi de picioare, și organe genitale slab dezvoltate. După prima năpârlire, larvele devin nimfe cu toate picioarele dezvoltate - în așa fel are loc procesul de [[metamorfoză]] incompletă, similar unor [[Acarina|acarieni]]. Ricinuleidele ajung la maturitate la 1 - 2 ani, trăiesc în jur de 10 ani.
 
==Ecologie==
În prezent, ricinuleidele cunoscute habitează doar în litiera [[Pădure|pădurilor]] tropicale, şiși [[PeşterăPeșteră|peşteripeșteri]]. Printre ricinuleidele africane (gen. ''Ricinoides'') specii cavernicole nu s-au găsit. Ele preferă zonele umede cu o temperatură constantă. Ricinuleidele sunt animale prădătoare., Dietadieta lor include diverse artropode, precum [[Termită|termite]], [[Larvă|larve]] ale [[insecte]]lor, păienjnipăienjeni tineri etc.<ref>{{cite Elejournal capturează|author=J. victimaA. cuL. ajutorulCooke chelicerelor|year=1967 şi|title=Observations pedipalpilor.on Odinioarăthe consideratebiology aof fiRicinulei extrem(Arachnida) dewith rare,descriptions ricinuleideleof sunttwo foartenew frecventespecies înof habitatele''Cryptocellus'' lor.|journal=[[Journal Seof mişcăZoology]] foarte|volume=151 lent,|issue=1 la|pages=31–42 atingere ele înţepenesc|doi=10.1111/j.1469-7998.1967.tb02864.x}}</ref>. În general, aceste [[arahnide]] sunt slab studiate<ref>{{aut|Adis, J., Platnick, N. I., de Morias,, J. W. & Gomes Rodrigues, J. M.}} 1989. On the abundance and ecology of Ricinulei (Arachnida) from Central Amazonia, Brazil. ''Journal of the New York Entomological Society'', 97: 133-140.</ref> și puțin se cunoaște despre comportamentul lor. <br>Multe specii de ricinuleide pot fi considerate vulnerabile, din cauza defrișărilor pădurilor.
Multe specii sunt locuiesc doar într-o singură zonă şi având în vedere că multe din pădurea tropicală sunt tăiate, în special cele din Africa de Vest, reprezentanţi ordinului Ricinulei ar putea fi consideraţi vulnerabili
 
==Fosile==
Ricinulei sunt unici printre arahnide, deoarece primul reprezentat din acest ordin (''[[Curculioides ansticii]]'') a fost găsit [[Fosilă|fosilizat]], descris în [[1837]] de [[Geologie|geologul]] englez [[William Buckland]], deşideși l-a interpretat greşitgreșit ca oun insectă.[[coleopter]] Mai<ref>{{cite multebook specii|author=[[William fosileBuckland]] au|year=1837 fost|series=[[Bridgewater descoperiteTreatises|The înBridgewater aniitreatises următorion the power, dewisdom [[Samueland Hubbardgoodness Scudder]],of [[ReginaldGod Innesas Pocockmanifested in the creation.]] şi|title=Treatise IV. Geology and mineralogy with reference to natural theology |edition=2nd |publisher=[[AlexanderWilliam PetrunkevitchPickering (publisher)|William Pickering]]. |location=London}}<br/ref> .
Toate cele 15 ricinuleide fosile descoperite până în prezent provin din [[Carbonifer]]ul târziu. Ele au fost răspândite pe teritoriul actual al [[America de Nord|Americii de Nord]] (Pennsylvania) şi [[Europa Centrală|Europei Centrale]]. Ei au fost revizuite în detaliu în 1992 de Paul Selden, care le-a grupat în subordinul Palaeoricinulei. Fosilele sunt împărţite în două familii: [[Curculioididae]] cu 11 specii şi 2 genuri, şi Poliocheridae cu 4 specii şi, la fel, două genuri. Ricinuleidele din familia [[Poliocheridae]] seamănă cel mai bine cu ricinuleidele moderne. Aceştia au opistosoma cu tergite divizate şi evidente, iar tergitele celor din Curculioididae sunt contopite având un singur şanţ median – o linie longitudinală. Acestea seamănă superficial cu [[Elitră|elitrele]] unui [[Coleoptera|gândac]], prin ce şi se explică de ce Buckland iniţial a identificat greşit prima specie fosilă.
 
Toate cele 15 ricinuleide fosile descoperite până în prezent provin din [[Carbonifer]]ul târziu. Ele au fost răspândite pe teritoriul actual al [[America de Nord|Americii de Nord]] ([[Pennsylvania]]) și [[Europa Centrală|Europei Centrale]]. Ricinuleidele fosile au fost revizuite în detaliu în 1992 de [[Paul Selden]], care le-a grupat în subordinul [[Palaeoricinulei]] <ref>{{cite journal |author=P. A. Selden |year=1992 |title=Revision of the fossil ricinuleids |journal=[[Transactions of the Royal Society of Edinburgh]] |series=Earth Sciences |volume=83 |pages=595–634}}</ref>. Fosilele sunt clasificate în două familii: [[Curculioididae]] cu 11 specii și 2 genuri, și [[Poliocheridae]] cu 4 specii și, la fel, două genuri. Ricinuleidele din familia [[Poliocheridae]] seamănă cel mai bine cu ricinuleidele moderne. Aceștia au opistosoma cu tergite divizate și evidente, iar tergitele celor din Curculioididae sunt contopite având un singur șanț median – o linie longitudinală. Acestea seamănă superficial cu [[Elitră|elitrele]] unui [[Coleoptera|gândac]], prin ce și se explică faptul de ce Buckland inițial a identificat greșit prima specie fosilă.
==Sistematică==
Au fost descrise aproximativ 60 de specii, grupate într-o singură familie '''Ricinoididae'''. Ele sunt răspândite în [[Africa Centrală]] de Vest (gen. ''[[Ricinoides]]'') şi în [[America]] tropicală (gen. ''[[Cryptocellus]]'' şi ''[[Pseudocellus]]''). Pe continentul America, limita de nord al arealul de răspâdire trece prin nordul [[Mexic]]ului - sudul statului [[Texas]] şi la sud prin [[Peru]] - bazinul [[Amazon (fluviu)|Amazon]]ului.<br>
În 1992 Selden a împărţit ordinul în două subordine: Neoricinulei – cu speciile actuale şi Palaeoricinulei – cu 15 specii, din [[Carbonifer]], plasate în familiile Curculioididae şi Poliocheridae.
** Subordin ''Neoricinulei''
*** Familie ''Ricinoididae'' <small>Ewing, 1929</small>
**** Gen ''[[Cryptocellus]]'' <small>Westwood, 1874</small>
**** Gen ''[[Pseudocellus]]'' <small>Platnick, 1980</small>
**** Gen ''[[Ricinoides]]'' <small>Ewing, 1929</small>
** † Subordin ''Palaeoricinulei''
*** † Familie ''[[Curculioididae]]'' <small>Cockerell, 1916</small>
**** † Gen ''[[Amarixys]]'' <small>Selden, 1992</small>
**** † Gen ''[[Curculioides]]'' <small>Buckland, 1837</small>
*** † Familie ''Poliocheridae'' <small>Scudder, 1884</small>
**** † Gen ''[[Poliochera]]'' <small>Scudder, 1884</small>
**** † Gen ''[[Terpsicroton]]'' <small>Selden, 1992</small>
 
==ReferinţeSistematică==
[[Fișier:Ricinulei from Fernandez & Giribet, female of an undescribed Cryptocellus sp. from Isla Colón, Bocas del Toro, Panama (2015) (cropped).jpg|miniatura|Femelă din genul ''[[Cryptocellus]]'' ([[Panama]])]]
{{reflist}}
Au fost descrise aproximativ 67 de specii (2010), grupate într-o singură familie: Ricinoididae <ref>{{cite journal |author=T. Blick; M. S. Harvey |year=2011 |title=Worldwide catalogues and species numbers of the arachnid orders (Arachnida) |journal=[[Arachnologische Mitteilungen]] |volume=41 |issue= |pages=41-43 |doi=10.5431/aramit4108}}</ref>. Ele sunt răspândite în [[Africa Centrală]] de Vest (gen. ''[[Ricinoides]]'') și în [[America]] tropicală (gen. ''[[Cryptocellus]]'' și ''[[Pseudocellus]]'') <ref>{{cite journal |author= M. Judson; J. D Hardy jr. |year=2001|title=First Record of Ricinulei (Arachnida) from the Lesser Antilles |journal=[[Caribbean Journal of Science]] |volume= Vol. 37, No. 3-4 |pages= 290-29 |url=http://academic.uprm.edu/publications/cjs/Vol37b/37_290-291.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]]}}</ref>. Pe continentul american, limita de nord al arealul de răspândire trece prin nordul [[Mexic]]ului - sudul statului [[Texas]] și la sud prin [[Peru]] - bazinul [[Amazon (fluviu)|Amazon]]ului <ref>{{cite journal |author=Coddington, J. A; S. IF. Larchcr, and J. C. Cokendolpher |year=1990 |title=The Systematic status of Arachnida, exclusive of Acari, in North America north of Mexico |journal=Systematics of the North American Insects and Arachnids: Status and Need |volume=90-1 |issue= |pages=5-20 |doi=}}</ref>.
 
În prezent ordinul este divizat în două subordine: Neoricinulei – cu speciile actuale și două subordine cu specii fosile: Palaeoricinulei și Primoricinulei.<ref>Wunderlich, 2015: ''New and rare fossil Arachnida in Cretaceous Burmese Amber (Amblypygi, Ricinulei and Uropygi: Thelephonida).'' Beiträge zur Araneologie, <abbr>vol.</abbr> 9, <abbr>p.</abbr> 409–436.</ref>
==Legături externe==
* Subordin [[Neoricinulei]]
* [http://www.americanarachnology.org/gallery_ricinulei.html Photos of Ricinulei]
** Familie [[Ricinoididae]]
* Joel Hallan's Biology Catalog: [http://insects.tamu.edu/research/collection/hallan/Acari/Family/Ricinoididae.txt Ricinoididae]
*** Gen ''[[Cryptocellus]]''
 
*** Gen ''[[Pseudocellus]]''
[[Categorie:Arahnide]]
*** Gen ''[[Ricinoides]]''
* Subordin †[[Palaeoricinulei]]
** Familie †[[Curculioididae]]
*** Gen †''[[Amarixys]]''
*** Gen †''[[Curculioides]]''
** Familie †[[Poliocheridae]]
*** Gen †''[[Poliochera]]''
*** Gen †''[[Terpsicroton]]''
* Subordin †[[Primoricinulei]]
** Familie †[[Hirsutisomatidae]]
*** Gen †''[[Hirsutisoma]]''
** Familie †[[Monooculricinuleidae]]
*** Gen †''[[Monooculricinuleus]]''
** Familie †[[Primoricinuleidae]]
*** Gen †''[[Primoricinuleus]]''
 
==Referințe==
[[ca:Ricinuli]]
{{commonscat|Ricinulei}}
[[cs:Roztočovci]]
{{wikispecies|Ricinulei}}
[[de:Kapuzenspinnen]]
<references />
[[en:Ricinulei]]
== Bibliografie ==
[[es:Ricinulei]]
* Crișan, Alexandru; Cupșa, Diana. ''Biologie animala 1: Nevertebrate''. Oradea: Editura „CONVEX” SA, 1999. 240 p. ISBN 973-9268-04-8
[[fr:Ricinulei]]
* Melian, Ion; Calancea, Sergiu. ''Biologia nevertebratelor cu elemente de ecologie și biochimie.'' Chișinău: CEP USM, 2007. 423 p. ISBN 978-9975-70-114-3
[[ja:クツコムシ目]]
* Skolka, Marius. ''Zoologia Nevertebratelor: Curs. Vol. I – II.'' Constanța: Ovidius University Press, 2004. 370 p. ISBN 973-614-000-8
[[lt:Ricinulėjos]]
{{Arahnide}}
[[nl:Ricinulei]]
[[noCategorie:Ricinulei| ]]
[[pl:Kapturce]]
[[pt:Ricinulei]]
[[ru:Рицинулеи]]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/wiki/Ricinulei