Ricinulei: Diferență între versiuni
Conținut șters Conținut adăugat
Etichetă: Modificare sursă 2017 |
Rescuing 1 sources and tagging 0 as dead.) #IABot (v2.0.9.2 |
||
| (Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de un alt utilizator) | |||
Linia 23:
[[Cuticula artropodelor|Cuticula]] ([[exoschelet]]ul) care acoperă corpul este deosebit de dură<ref name=kennaugh.a></ref>, având o grosime de 0,5 mm. Partea dorsală este acoperită cu tergite, iar cea ventrală - cu sclerite. Motivul pentru care cuticula este atât dură la ricinuleide nu este cunoscut. La prima vedere, grosimea ei ar reprezenta un dezavantaj, lipsind ricinuleidele flexibilitatea necesară pentru dilatarea opistosomei, după o masă bogată sau când femela este fecundată, de exemplu. Totuși, aceasta nu prezintă o problemă, opistosoma se poate extinde în lateral și între tergite.
Suprafața cuticulei prezintă mai multe tipuri de tuberculi, fisuri, perișori și alte proeminențe tegumentare. Unele specii (de exemplu, genul ''[[Ricinoides]]'') sunt în întregime acoperite cu tuberculi, în timp ce altele (de exemplu, unele din genul ''[[Pseudocellus]]'') sunt aproape lipsite de ei <ref name=tuxen>{{cite journal |author=S. L. Tuxen |year=1974 |title=The African genus ''Ricinoides'' (Arachnida, Ricinulei) |journal=[[Journal of Arachnology]] |volume=1 |pages=85–106 |url=http://www.americanarachnology.org/JoA_free/JoA_v1_n2/JoA_v1_p85.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]] |access-date=2011-12-20 |archive-date=2012-03-06 |archive-url=https://web.archive.org/web/20120306040416/http://www.americanarachnology.org/JoA_free/JoA_v1_n2/JoA_v1_p85.pdf |dead-url=yes }}</ref>. După fiecare năpârlirea, tuberculii migrează spre marginea carapacei.
Prosoma este acoperită cu o carapace divizată în două părți laterale de către un mic șanț median. La multe specii de Ricinulei, la marginea laterală a prosomei, deasupra coxei celei de a doua perechi de picioare, este câte o pată fotosensibilă, lipsită de tuberculi. În acestă zonă la [[Paleoricinulei|ricinuleidele fosile]] se aflau ochii <ref>{{cite journal |author=Jason A. Dunlop |year=1996 |title=Evidence for a sister group relationship between Ricinulei and Trigonotarbida |journal=[[Bulletin of the British Arachnological Society]] |volume=10 |issue=6 |pages=193–204 |url=http://insects.tamu.edu/research/collection/hallan/acari/Palpigradi127.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]]}}</ref>. În partea anterio-dorsală a prosomei se află o excrescență, numită ''cucullus'', ce poate fi ridicat și coborât vertical peste chelicere și orificiul bucal. Cucullus-ul îndeplinește diverse funcții: protecția aparatului bucal, capturarea și reținerea prăzii, transportul ouălor. În exterior, aparatul bucal este înconjurat de buza superioară (labrum) și buza inferioară (labium). Prosoma portă câte o pereche de chelicere și pedipalpi, și patru perechi de picioare.
Linia 79:
==Referințe==
{{commonscat|Ricinulei}}
{{wikispecies|Ricinulei}}
<references />
== Bibliografie ==
*
*
* Skolka, Marius. ''Zoologia Nevertebratelor: Curs. Vol. I – II.'' Constanța: Ovidius University Press, 2004. 370 p. ISBN 973-614-000-8
{{Arahnide}}
[[Categorie:Ricinulei| ]]
| |||