Ricinulei: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat
+ imagini
Etichetă: Modificare sursă 2017
Rescuing 1 sources and tagging 0 as dead.) #IABot (v2.0.9.2
 
(Nu s-au afișat 7 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 10:
| ordo = '''Ricinulei'''
| ordo_autoritate = [[Tord Tamerlan Teodor Thorell|Thorell]], 1876
| rang_subdiviziune = GenuriSubordine
| subordo = '''Neoricinulei'''
| subordo_autoritate = Selden, 1992
| familia = '''Ricinoididae'''
| familia_autoritate = Ewing, 1929
| rang_subdiviziune = Genuri
| subdiviziune =
*'' [[CryptocellusNeoricinulei]]''
*'' [[PseudocellusPalaeoricinulei]]''
*'' [[RicinoidesPrimoricinulei]]''}}
}}
 
'''Ricinulei''' reprezintă un [[Ordin (biologie)|ordin]] de [[arahnide]] care se evidențiază prin prezența cucullus-ului – o glugă ce acoperă orificiul bucal și chelicere. O altă deosebire constituie corpul blindat cu o cuticulă groasă, modificarea celei de a treia pereche de picioare și prin mecanismul de cuplarea a prosomei cu [[opistosoma]]. Până în 2010 au fost identificate circa 67 de specii.
 
==Morfologie externă==
[[Fișier:Ricinulei.jpg|miniatura|left|Morfologie externă, vedere dorsală]]
Corpul ricinuleidelor este divizat în două regiuni: [[prosomă]] (cefalotorace) și [[opistosomă]] (abdomen). Ricinuleidele au aproximativ 5 - 10 mm în lungime <ref name=kennaugh.a>{{cite journal |author=J. H. Kennaugh |year=1968 |title=An examination of the cuticle of three species of Ricinulei (Arachnida) |journal=[[Journal of Zoology]] |volume=156 |issue=3 |pages=393–404 |doi=10.1111/j.1469-7998.1968.tb04361.x}}</ref>, cel mai mare este ''[[Ricinoides atewa]]''<ref name=naskrecki>{{cite journal |author=Piotr Naskrecki |year=2008 |title=A new ricinuleid of the genus ''Ricinoides'' Ewing (Arachnida, Ricinulei) from Ghana |journal=[[Zootaxa]] |volume=1698 |pages=57–64 |url=http://www.mapress.com/zootaxa/2008/f/z01698p064f.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]] excerpt}}</ref>.
 
[[Cuticula artropodelor|Cuticula]] ([[exoschelet]]ul) care acoperă corpul este deosebit de dură<ref name=kennaugh.a></ref>, având o grosime de 0,5 mm. Partea dorsală este acoperită cu tergite, iar cea ventrală - cu sclerite. Motivul pentru care cuticula este atât dură la ricinuleide nu este cunoscut. La prima vedere, grosimea ei ar reprezenta un dezavantaj, lipsind ricinuleidele flexibilitatea necesară pentru dilatarea opistosomei, după o masă bogată sau când femela este fecundată, de exemplu. Totuși, aceasta nu prezintă o problemă, opistosoma se poate extinde în lateral și între tergite.
 
Suprafața cuticulei prezintă mai multe tipuri de tuberculi, fisuri, perișori și alte proeminențe tegumentare. Unele specii (de exemplu, genul ''[[Ricinoides]]'') sunt în întregime acoperite cu tuberculi, în timp ce altele (de exemplu, unele din genul ''[[Pseudocellus]]'') sunt aproape lipsite de ei <ref name=tuxen>{{cite journal |author=S. L. Tuxen |year=1974 |title=The African genus ''Ricinoides'' (Arachnida, Ricinulei) |journal=[[Journal of Arachnology]] |volume=1 |pages=85–106 |url=http://www.americanarachnology.org/JoA_free/JoA_v1_n2/JoA_v1_p85.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]] |access-date=2011-12-20 |archive-date=2012-03-06 |archive-url=https://web.archive.org/web/20120306040416/http://www.americanarachnology.org/JoA_free/JoA_v1_n2/JoA_v1_p85.pdf |dead-url=yes }}</ref>. După fiecare năpârlirea, tuberculii migrează spre marginea carapacei.
 
Prosoma este acoperită cu o carapace divizată în două părți laterale de către un mic șanț median. La multe specii de Ricinulei, la marginea laterală a prosomei, deasupra coxei celei de a doua perechi de picioare, este câte o pată fotosensibilă, lipsită de tuberculi. În acestă zonă la [[Paleoricinulei|ricinuleidele fosile]] se aflau ochii <ref>{{cite journal |author=Jason A. Dunlop |year=1996 |title=Evidence for a sister group relationship between Ricinulei and Trigonotarbida |journal=[[Bulletin of the British Arachnological Society]] |volume=10 |issue=6 |pages=193–204 |url=http://insects.tamu.edu/research/collection/hallan/acari/Palpigradi127.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]]}}</ref>. În partea anterio-dorsală a prosomei se află o excrescență, numită ''cucullus'', ce poate fi ridicat și coborât vertical peste chelicere și orificiul bucal. Cucullus-ul îndeplinește diverse funcții: protecția aparatului bucal, capturarea și reținerea prăzii, transportul ouălor. În exterior, aparatul bucal este înconjurat de buza superioară (labrum) și buza inferioară (labium). Prosoma portă câte o pereche de chelicere și pedipalpi, și patru perechi de picioare.
Linia 62 ⟶ 57:
[[Fișier:Ricinulei from Fernandez & Giribet, female of an undescribed Cryptocellus sp. from Isla Colón, Bocas del Toro, Panama (2015) (cropped).jpg|miniatura|Femelă din genul ''[[Cryptocellus]]'' ([[Panama]])]]
Au fost descrise aproximativ 67 de specii (2010), grupate într-o singură familie: Ricinoididae <ref>{{cite journal |author=T. Blick; M. S. Harvey |year=2011 |title=Worldwide catalogues and species numbers of the arachnid orders (Arachnida) |journal=[[Arachnologische Mitteilungen]] |volume=41 |issue= |pages=41-43 |doi=10.5431/aramit4108}}</ref>. Ele sunt răspândite în [[Africa Centrală]] de Vest (gen. ''[[Ricinoides]]'') și în [[America]] tropicală (gen. ''[[Cryptocellus]]'' și ''[[Pseudocellus]]'') <ref>{{cite journal |author= M. Judson; J. D Hardy jr. |year=2001|title=First Record of Ricinulei (Arachnida) from the Lesser Antilles |journal=[[Caribbean Journal of Science]] |volume= Vol. 37, No. 3-4 |pages= 290-29 |url=http://academic.uprm.edu/publications/cjs/Vol37b/37_290-291.pdf |format=[[Portable Document Format|PDF]]}}</ref>. Pe continentul american, limita de nord al arealul de răspândire trece prin nordul [[Mexic]]ului - sudul statului [[Texas]] și la sud prin [[Peru]] - bazinul [[Amazon (fluviu)|Amazon]]ului <ref>{{cite journal |author=Coddington, J. A; S. IF. Larchcr, and J. C. Cokendolpher |year=1990 |title=The Systematic status of Arachnida, exclusive of Acari, in North America north of Mexico |journal=Systematics of the North American Insects and Arachnids: Status and Need |volume=90-1 |issue= |pages=5-20 |doi=}}</ref>.
În prezent ordinul este divizat în două subordine: Neoricinulei – cu speciile actuale și două subordine cu specii fosile: Palaeoricinulei și ricinulePrimoricinulei.<ref>Wunderlich, extincte2015: ''New and rare fossil Arachnida in Cretaceous Burmese Amber (Amblypygi, Ricinulei and Uropygi: Thelephonida).'' Beiträge zur Araneologie, <abbr>vol.</abbr> 9, <abbr>p.</abbr> 409–436.</ref>
* Subordin ''[[Neoricinulei'']]
** Familie ''[[Ricinoididae'' ]]
*** Gen ''[[Cryptocellus]]''
*** Gen ''[[Pseudocellus]]''
*** Gen ''[[Ricinoides]]''
* Subordin ''†[[Palaeoricinulei'']]
** Familie ''[[Curculioididae]]''
*** Gen ''[[Amarixys]]''
*** Gen ''[[Curculioides]]''
** Familie ''†[[Poliocheridae'' ]]
*** Gen ''[[Poliochera]]''
*** Gen ''[[Terpsicroton]]''
* Subordin †[[Primoricinulei]]
** Familie †[[Hirsutisomatidae]]
*** Gen †''[[Hirsutisoma]]''
** Familie †[[Monooculricinuleidae]]
*** Gen †''[[Monooculricinuleus]]''
** Familie †[[Primoricinuleidae]]
*** Gen †''[[Primoricinuleus]]''
 
==Referințe==
{{commonscat|Ricinulei}}
{{wikispecies|Ricinulei}}
<references />
== Bibliografie ==
 
* Crișan, Alexandru; Cupșa, Diana. ''Biologie animala 1: Nevertebrate''. Oradea: Editura „CONVEX” SA, 1999. 240 p. ISBN 973-9268-04-8
==Legături externe==
* Melian, Ion; Calancea, Sergiu. ''Biologia nevertebratelor cu elemente de ecologie și biochimie.'' Chișinău: CEP USM, 2007. 423 p. ISBN 978-9975-70-114-3
* [http://www.americanarachnology.org/gallery_ricinulei.html Photos of Ricinulei]
* Skolka, Marius. ''Zoologia Nevertebratelor: Curs. Vol. I – II.'' Constanța: Ovidius University Press, 2004. 370 p. ISBN 973-614-000-8
* Joel Hallan's Biology Catalog: [http://insects.tamu.edu/research/collection/hallan/Acari/Family/Ricinoididae.txt Ricinoididae]
 
{{Arahnide}}
[[Categorie:Ricinulei| ]]