gradua

See also: graduá and gradúa

Catalan

Verb

gradua

1. inflection of graduar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Finnish

Noun

gradua

1. partitive singular of gradu

French

Pronunciation

• Homophones: graduas, graduât

Verb

gradua

1. third-person singular past historic of graduer

Italian

Verb

gradua

1. inflection of graduare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• guarda, guarda-

Portuguese

Verb

gradua

1. inflection of graduar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French graduer.

Verb

a gradua (third-person singular present graduează, past participle graduat) 1st conj.

1. to change gradually

Conjugation

    conjugation of gradua (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a gradua
gerund			graduând
past participle			graduat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	graduez	graduezi	graduează	graduăm	graduați	graduează
	imperfect	graduam	graduai	gradua	graduam	graduați	graduau
	simple perfect	graduai	graduași	graduă	graduarăm	graduarăți	graduară
	pluperfect	graduasem	graduaseși	graduase	graduaserăm	graduaserăți	graduaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să graduez	să graduezi	să gradueze	să graduăm	să graduați	să gradueze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		graduează			graduați
	negative		nu gradua			nu graduați

References

• gradua in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN