scânci

Romanian

Etymology

Unknown. Possibly an expressive creation or from a Slavic language.

Verb

a scânci (third-person singular present scâncește, past participle scâncit) 4th conj.

1. to groan, moan
2. to yammer

Conjugation

    conjugation of scânci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a scânci
gerund			scâncind
past participle			scâncit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scâncesc	scâncești	scâncește	scâncim	scânciți	scâncesc
	imperfect	scânceam	scânceai	scâncea	scânceam	scânceați	scânceau
	simple perfect	scâncii	scânciși	scânci	scâncirăm	scâncirăți	scânciră
	pluperfect	scâncisem	scânciseși	scâncise	scânciserăm	scânciserăți	scânciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scâncesc	să scâncești	să scâncească	să scâncim	să scânciți	să scâncească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scâncește			scânciți
	negative		nu scânci			nu scânciți

Synonyms

• geme

Derived terms

• scâncet