coperi

Interlingua

Verb

coperi

1. present of coperir
2. imperative of coperir

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin coperīre, from Latin cooperīre, present active infinitive of cooperiō.

Verb

a coperi (third-person singular present coperă, past participle coperit) 4th conj.

1. (popular) to cover, to hide from view

Conjugation

    conjugation of coperi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a coperi
gerund			coperind
past participle			coperit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	copăr	coperi	coperă	coperim	coperiți	coperă
	imperfect	copeream	copereai	coperea	copeream	copereați	copereau
	simple perfect	coperii	coperiși	coperi	coperirăm	coperirăți	coperiră
	pluperfect	coperisem	coperiseși	coperise	coperiserăm	coperiserăți	coperiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să copăr	să coperi	să copere	să coperim	să coperiți	să copere
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		copere			coperiți
	negative		nu coperi			nu coperiți

Related terms

• acoperi
• descoperi